marți, 27 august 2013

Ma simt de parca as repeta aceleasi lucruri la nesfarsit fara sa ma auda nimeni. Am ajuns chiar si la concluzia ca nu pentru a ma auzi cineva le repet, ci pentru a ma intelege pe mine. Stii, cand trebuie sa spui lucrurile cu voce tare, sa iti dai un reality check pentru ca altfel continui sa traiesti pe norisorul tau roz si pufos ca o vata de zahar?

Ei, don't look to me like this! Sunt om, am voie la terapii pentru suflet. Un prieten bun al meu, al carui nume nu il voi rosti... stie! Stie tot ce trebuie despre terapiile astea menite sa-ti lase inima sa respire vapori de iubire noua, proaspata... pentru ca de cea veche esti satul si vaporii nu mai sunt deloc delicati si in stare gazoasa, de parca i-a transformat cineva peste noapte in bulgari calcarosi doar-doar sa-ti zdreleasca inima!

Asa iti trebuie ! Asa iti trebuie daca nu iti pui filtru la inima! Ca la chiuveta, sa bei o apa mai buna... asa si inima are nevoie nu de una, ci de cel putin 13! Sa fie asa, un numar norocos, plin de speranta si aducator de cer senin.

Si eu am nevoie de terapii pentru suflet, am nevoie si pentru cap, dar asta e alta poveste!

As avea nevoie de escapade, scurte (!) Foarte scurte! Doar cat sa-mi stabilizeze ego-ul si sa ma readuca la minunatia in care ma scald fara sa realizez. Da, glumesc... dar daca tine, tine!

Nu inchei, nu imi mai place sa inchei... am sa te las gandindu-te si sfredelindu-ti constiinta, intrebandu-te daca tu esti CAUZA ori ANTIDOTUL terapiilor mele.

Chiar voiai sa stii asta despre mine?


Iarta-ma, dragule… imi pare rau ca ti-o spun asa, dar simt nevoia sa ma confesez. Nu sunt romantica. Chiar nu sunt. Urasc dulcegariile, urasc lumanarile parfumate daca nu sunt pe marginea cazii MELE, plina cu spuma care miroase a iasomie, cu un pahar de sampanie, pregatite pentru MINE si ego-ul meu fantastic. Imi cer scuze (simt nevoia sa o spun din nou) ca nu te-am introdus in lumea mea de la bun inceput. Sunt genul ala care… vrea sa fie cineva, sa faca ceva si sa ajunga in pozitia in care toti s-ar tara in fata ei doar ca sa-I accepte. Dar pe langa asta, sunt o “twenty-some” sau aproape, am nevoie de multe, vreau multe, si nu prea fac compromisuri.


Glumind, desigur,… am momentele mele de nebunie. Momente in care as fi in stare sa imi iau lumea in cap si ma mut si… sa-mi intorc universul cu susul in jos... Sa ma mut si sa-mi potentez viciile, sa le cresc, sa le hranesc si apoi sa le las sa-mi scape de sub control… intr-un joc de-a soarecele si pisica.


Desigur, nimic nu e mai relaxant decat sa iti umplii plamanii cu un  fum mentolat si putin amarui in timp ce gusti din paharul de martini cu lamaie si gheata.


Obisnuiesc sa ies… sa merg la evenimente de tot felul… acolo unde sunt doar crème-de-la-crème… acolo unde toata lumea stie si barfeste pe toata lumea. Este un fel de avantaj in a locui intr-un oras precum e al meu. Asta cand e vara, iarna… devine un cuib de viespi… o oala sub presiune. Asta iarna am tocit Tomisul,… vara am fost cuminte…inexplicabil.


Nu vreau sa ajung sa ma traiasca viata pe mine,…(si da, asta e o expresie de cacat folosita de intelectuali, un joc de cuvinte care nu inseamna nimic, doar suna bine)

Bucurestiul mi se pare ca pulseaza de viata si vara, si iarna. Vreau acolo, in mijlocul lor. Sa le vad fetele alea ponosite de fite. Sa nu fiu cuprinsa de febra pitiponcelii(nici nu mai am cum, … daca nu s-a intamplat pana acum… va fi greu de-aici in colo) Vreau sa ii stiu pe toti, sa fiu in the middle of them,… sa fiu  tipa aia de la PR despre care toata lumea crede altceva. Orice,… fie ca e kind-of bisexual, fie ca s-a culcat cu  ACEL director de editura sau chiar cu editorul sef de la revista glossy X. As rezista sa le vad moacele machiate in exces doar pentru aparenta lor fericire, bunastare … si mai ales, pentru a masca intepaturile, antipatiile, urile si flirturile interesate.


Asadar, ce ai inteles despre mine? Ai inteles ca sunt fitoasa, simandicoasa, sofisticata, copilaroasa, orgolioasa, curajoasa, naiva, razbunatoare, the one and only, ambitioasa, sarcastica, dragalasa, dominatoare, serioasa, neserioasa, badass, … gossip girl? dar dragul meu, te rog, … nu ma judeca gresit! Nu m-as culca cu  un barbat insurat ever. Doar daca… acela nu esti chiar TU!

duminică, 11 august 2013

mesaj nefinalizat

Am scris, am sters, am scris... si tot asa de jumatate de ora. Daca ai fi aici nu as stii ce sa iti spun. Ma simt in cel mai prost mod posibil pentru ca m-am asezat de buna voie intr-o ipostaza care-mi zgaltaie demnitatea in fata ta, pentru ca imi este dramatic de dor de tine, pentru ca nu sunt in stare sa scot nicio interjectie fara sa ma gandesc la tine. S-au tocit tastele numelui tau de cate ori te-am cautat sa te aflu mai permisiv, mai bun si mai iubitor cu mine decat pana acum si nu am ajuns la nicio concluzie.

Mi-e greu sa ma privesc intr-o ipostaza ca asta, nu pentru ca mi-ar fi rusine de ce simt, ci pentru ca - in mod paradoxal-  ecuatia iubirii mele catre tine in contextul iubirii tale catre mine(in cazul in care exista sau nu) este egala cu 0 indiferent de cum adunam sau scadem termenii. 

Cateodata imi pari un personaj imaginar si ma straduiesc sa iti gasesc repere reale, pentru ca esti perfect asa cum te vad eu, esti chiar perfectul de care nu aveam nevoie sa-mi amestece gandurile si mintile. 

Vad relatia mea cu tine ca pe o legatura in care eu simt dureros de des nevoia sa-ti prezint scuze, in care ma simt obligata sa te rog sa ma ierti de cate ori iti adresez un cuvant - pentru ca stiu ca de fiecare data ascund printre vorbe ganduri nelalocul lor. Si as vrea, sa-mi poti citi gandurile, sa nu fiu nevoita sa trec prin foc si gheata sa le spun cu voce tare. 

A ta,

N. -

Broscoiule!

Broscoiule, cand te-am sarutat si te-ai transformat in print? Cu ce nerusinare te-ai insinuat in sufletul meu si stai lipit de el ca "raia de capra"??? Cand am fost eu atat de neatenta incat sa neglijez aciuarea ta parazita de inima mea mica si naiva? Daca as putea sa tai bucatica aceea peste care esti tu stapan, as face-o si te-as indeparta ca un cancer crescut peste noapte care-mi provoaca palpitatii si-mi fluturiceste(de la fluture) stomacul. Da-mi drumul, lasa-ma sa-mi zbor frantura de viata pana nu va fi prea tarziu... pana nu-mi vor ramane cicatrici si arsuri acolo unde te-ai pus tu, ciuperco!

miercuri, 7 august 2013

Scrisoare deschisa catre M. M




Este ultima data cand iti mai scriu sau cand ma gandesc la tine. Este ultima sclipire a ochilor cand iti spun numele sau vorbesc despre tine(desi am facut-o de multe ori, de prea multe ori cand nu meritai ). M-am saturat sa fiu eu oaia neagra, cea pedepsita fara vina, doar pentru ca mi-esti drag. Imi retrag toate cuvintele frumoase pe care nu le-am rostit in prezenta ta desi as fi vrut, imi retrag si gandurile puerile fantasmagorice de pustoaica indragostita pe care le provocai cu buna stiinta si/sau rea vointa.
In noaptea aceasta te.am scos din inima mea si dimineata nu te.am mai gasit. Nu-mi vine nici sa rad, nici sa plang. As vrea, as vrea sa am puterea sa iau masuri drastice. Sa decid sa nu te mai vad, sa nu te mai citesc, sa nu ma mai gandesc la tine si sa nu mai stii de mine.
Credeam, voiam sa cred, ca putem avea un alt fel de relatie. Voiam sa-ti fiu confidenta, prietena, iubita, sotie, orice. Dar nu esti decat un robotel setat pentru indeplinirea unor obiective atat de omenesti, atat de josnice, incat nu-ti poti lasa sufletul sa respire si sa se vindece.
Nu sunt prima si nici ultima sau singura, sunt convinsa de asta abia acum, desi erau momente cand ma faceai sa cred contrariul. Nu pot sa te urasc, pentru ca ar insemna sa investesc alte sentimentele pe care nu esti capabil sa le manageriezi... imi esti indiferent, promit. Sa nu-mi scrii, sa nu-mi mai soptesti niciodata... lasa-ma sa ma pierd pe strazile Bucurestiului fara sa stiu ca ai existat vreodata.


Te-am crezut, am vrut sa cred ... ca esti omul minunat pe care mi-l imaginam, sofisticatul de care am fost indragostita, Fat-Frumosul meu destept... Mi se parea dragalas faptul ca iti parea rau ca "se intampla cumva si drumurile noastre o iau intotdeauna in directii diferite".
Daca va fi sa fie, ne vom intalni, daca ar vrea Cine Trebuie ... vom fi impreuna. Iti multumesc pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus, desi acum te chinui sa negi ca au existat "those special feelings for me".


Daca va fi sa fie, iti promit, va fi altfel. Nu va mai trebui sa te gandesti sa vii sa ma vezi la terminarea sezonului estival, "pentru ca e mai putina coada si pot, intr-o ora si jumatate, sa fiu la tine". Stii, au fost persoane care au condus  doar doua ore in mijlocul iernii si al zapezii doar ca sa ma vada.
Nu am nimic sa-ti dau, sunt sarca in sentimente si nu numai, dar iti pot da inima mea, ma pot da pe mine daca iti este de-ajuns, iar in schimb, iti jur, nu vreau nimic, ... Doar pe tine, sufletul tau si camasile pentru care dezvolt deja o obsesie:)). Vreau sa-ti leg nodul de la cravata inainte de a pleca la serviciu... chiar daca urasc sa ma trezesc prea dimineata, as face asta doar sa ne bem cafeaua impreuna si sa discutam banalitatile pe care le avem de facut peste zi. Sa-ti spun ca esti frumos inainte sa iesi pe usa, sa te sarut si inca sa am fluturasi in stomac sub pijamalele roz  care-ti plac. Sa ma suni inainte de a ajunge acasa si sa ma intrebi daca mai este nevoie sa intri la magazin inainte de a ajunge acasa.
 Si mi-ar placea la nebunie vineri seara sa ne facem planuri impreuna: sa mergem la vreun eveniment de al tau sau de al meu, sa facem cumparaturi sau pur si simplu sa stam acasa si sa recuperam toate momentele in care nu ne-am iubit din saptamana.

As vrea, ... mi-ar placea, ... as muri si-as invia pentru asta.