În locul tău nici nu aş putea comenta. Nu de alta dar din stilu-ţi caracteristic nu se distinge decât o rumoare, o urmă greţoasă de piţiponcism trecut de starea incipientă . Este deja formată o malformaţie a creierului astfel încât să facă să răsară permanent ţepi gelaţi, proaspăt cimentaţi zilnic.
Pe de altă parte, ceea ce mă face să-mi fie milă şi-mi produce repulsie în acelaşi timp, la persoana ta nu este aspectul tău de cocalar obosit ci atitudinea, un mix între Naomi şi Alain Delon, între toate părţile rele ale lui Chaplin, Hugo, Goethe şi D' Anunzzio, între un cocalar arogant şi plin de fiţe şi un tiriplici fără bani dar cu veleităţi de mare contrabandist.
Oricum, eu văd că sub toate astea se ascund frustrări grave pe care simţi nevoia să le refulezi în capu' altora, numa' de dragu' de a te face pe tine să pari minunat. Te bălăceşti în angoasă şi-ţi place, sau nu-ţi place da' n-ai ce să faci pentru că nu vrei să accepţi că eşti frustrat, că eşti complexat că eşti un naşpa şi-un "scuipatu' de pe talpă" dacă n-ar fi EI să te divinizeze şi să te facă de exulţi în propria-ţi iluzie, impresia a ceea ce ai vrea să fi dar nu poţi.
Dar stai liniştit, pilele tale la Sfântu' Duh n-o să te ajute să te urăsc mai puţin. Sau n-o să mă împiedice să-mi doresc să mori călcat de maşină sau s-o văd pe mă-ta tăvălindu-se în chinuri în faţa mea. Aşa că sper ca la treij' de ani să devii impotent şi să mori de diabet. Şi nevastă-ta să te înşele cu toţi "obosiţii"(cum le zici tu) şi mai sper să mori de ciroză şi icter, să devii o legumă şi să m-aştepţi să-ţi aduc lumânări şi pastile.
Şi-atunci nici tac-tu şi nici mă-ta şi nici pilele şi nici banii de pe lume n-o să te poată face un om mai bun. Dar ce contează ce zic eu, oricum eu am întotdeauna dreptate. Ai să vezi! Mai vorbim peste 10 ani.
Dar pe tine ce te poate face sa fii un om mai bun? Daca ar muri mama ta, asa cum ii doresti altuia?
RăspundețiȘtergere