duminică, 12 februarie 2017

Secretul soțului - Lyane Moriarty ( recenzie )


Cu toții avem secrete, nu? Unele periculoase care ne-ar schimba viața la 180 de grade, altele nesemnificative pentru viitorul nostru. Și totuși, cu toții alegem să ținem un secret, fie față de persoanele  iubite, fie față de noi înșine, canalizându-ne toată energia să îl ignorăm, gândindu-ne că dacă nu este pronunțat cu voce tare, acesta nu există.

„Secretul soțului” este romanul care ne arată exact acest aspect al vieții cotidiene a fiecăruia. Este o carte despre secrete mai mult sau mai puțin rușinoase, dar care, odată ieșite la iveală pornesc o furtună în viața celui vizat. În roman sunt relevate 3 destine, toate 3 fiind sfredelite de suferințele și emoțiile aferente unui secret greu de îndurat.

Deși greoaie și dificilă prin prisma celor trei fire narative pe care le împletește, cartea este o demonstrație reușită de răsturnări de situație (chiar dacă pe cele mai multe dintre ele le-ai fi intuit), dovedind în cele 476 de pagini că poată să te țină cu sufletul la gură ori de câte ori crezi că ești aproape de o dezvăluire.

Dacă ar trebui să încadrez scrierea într-un gen, cred că ar fi o poveste de tip thriller, inspirată din realitate. Greutățile prin care personajele trec și modul lor de încasare a unor lovituri demne de un adevărat cutremur al unei vieți de familie liniștite (uciderea fiicei tale, aflarea veștii că soțul tău este un criminal sau că este îndrăgostit de verișoara ta), face ca scriitura să fie mai credibilă, ca și cum ar fi inspirate din niște fapte reale. Pe de altă parte, în lectură întâlnim și fenomene rar întâlnite în viața reală: criminalul nu este pedepsit deși mărturișeste oribila faptă, însă o forță karmică îl pune pe acesta în aproximativ aceeași situație.

Sfărșitul cărții are scopul de a aprofunda și reîmprospată concluziile cititorului, lămurindu-i acestuia anumite aspecte neștiute din poveste (unele mai tragice decât altele) și oferindu-i o doză de creativitate punându-i întrebarea „Cum ar fi fost dacă ... ?”

Personal, nu reușesc să surprind fluența unei acțiuni dacă este prezentată în segmente așa cum a scris-o Liane Moriarty, însă deși am citit-o un pic mai greu (3 zile, fiind întreruptă de activitățile cotidiene), cartea se dovedește a fi destul de creativă în jocul ei dintre adevăr și minciună.



Această carte aparține patrimoniului Bibliotecii Mitropolitene București și o puteți găsi la indicativul 821eng(94)/M89 .  


luni, 6 februarie 2017

Mâine - Guillaume Musso ( recenzie )





     „Mâine” este a doua carte pe care o citesc a lui Guillaume Musso. Ce-i drept, a fost un pic mai abiguă decât prima, însă a avut un pic mai mult „thriller” în ea. Și chiar dacă anumite elemente nu se leagă, Musso reușește să facă finalul cărții la fel de imprevizibil cum îi e stilul.

     „Emma locuieşte la New York, are 32 de ani şi încă îl mai caută pe bărbatul vieţii ei. Matthew locuieşte la Boston, şi-a pierdut soţia într-un cumplit accident de maşină şi îşi creşte singur fetiţa de patru ani. Cei doi se cunosc pe Internet şi, după un schimb de e-mailuri, cred că au în sfârşit dreptul la fericire. Dornici să se vadă, îşi dau întâlnire într-un micuţ restaurant italienesc din Manhattan. În aceeaşi zi, la aceeaşi oră, fiecare dintre ei intră pe uşa restaurantului. Sunt conduşi la aceeaşi masă şi totuşi... nu se vor întâlni niciodată. Joc al minciunilor? Fantasma unuia? Manipularea celuilalt? Victime ale unei realităţi care îi depăşeşte, Matthew şi Emma îsi vor da repede seama că nu e vorba de o simplă întâlnire ratată... ”

     Ca să fiu un mic spoiler, am să vă povestesc fără prea multe detalii ce se întâmplă cu cei doi. Emma trăiește în anul 2010, iar Matthew în anul 2011.  Este o diferență de 1 an între cei doi chiar dacă New York și Boston nu sunt atât de depărtate unul de celălalt. Emma și Matthew nu reușesc să se întâlnească și comunică printr-un singur dispozitiv... același dispozitiv. Așa cum probabil intuiți, intervin niște schimbări în prezentul și viitorul ambilor protagoniști.

     Cartea este plină de răsturnări de situație care îți pun sângele în mișcare, genul de momente în care ai nevoie de o pauză de la citit pentru că altfel nu ai mai putea continua. Nu știu dacă vouă vi se întâmplă, însă în momentele cele mai tensionate din carte, eu am nevoie de o mică pauză. Guillaume Musso mă face să trăiesc cartea, paragraf cu paragraf.

     Dacă v-am făcut curioși, aștept comentariile cu părerea voastră despre carte.


       Detalii despre carte:
Format carte: B5 Cartonată
Numar pagini: 448
ISBN: 978-973-7249579
Data publicatie: 22.12.2015

Colectie: Guillaume Musso


Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul Edituri ALL.
Cartea este disponibilă AICI .

joi, 2 februarie 2017

Central Park - Guillaume Musso ( recenzie )

     Vreau să încep acest articol prin a vă mărturisi cât timp am căutat această carte. Despre Guillaume Musso auzisem destul de puţine lucruri şi aveam şi mai puţine persoane cunoscute care citiseră măcar o carte a lui, totuşi internetul vuia de fotografii, recenzii şi discuţii pe marginea cărţilor sale. Iar cum eu, cu încăpăţânarea mea spcifică, am hotărât să nu citesc nicio recenzie/părere înainte de a pune mâna pe carte, mă găseam pusă într-o ipostază care îmi punea la încercare răbdarea.

     Fără să o mai lungesc a durat aproximativ 3 luni până ce am reuşit să prind Central Park, cartea ce a fost vândută în peste 75.000 de exemplare la doar 3 zile de la lansare. Este un thriller uşor romantic, plin de suspans şi cu un final neaşteptat. În 360 de pagini te ţine cu sufletul la gură, îţi stimulează toate simţurile şi îţi pune imaginaţia în funcţiune. Modalitatea folosită pentru a povesti acţiunea te face să te simţi ca şi cum ai vedea un film, însă prin ochelari de realitate virtuală. Din când în când, în acţiunea propriu-zisă sunt inserate fragmente din trecutul unuia dintre protagonişti, flash-back-uri ce reuşesc să desăvârşească personajul şi să îl plaseze într-o acţiune verosimilă.





     În linii mari, povestea sună aşa:
"Alice și Gabriel n-au nicio amintire din noaptea care tocmai s-a încheiat. Cu toate acestea, n-o vor putea uita curând... Alice este o blondă zveltă de vreo treizeci de ani, căpitan de poliție în Brigada Criminalistică din Paris. Gabriel este un pianist de jazz american. Cei doi se trezesc la 8 dimineața pe o bancă din Central Park, New York, legați cu cătușe unul de altul. Nu se cunosc și nici nu își amintesc să se fi întâlnit vreodată. Mai mult decât atât, cu o noapte înainte, Alice a ieșit să petreacă împreună cu trei colege pe Champs-Elysées, iar Gabriel a cântat cu un saxofonist la Brown Sugar, un club de jazz din Dublin. Acum realizează că au rămas fără acte, fără bani și fără telefoane mobile. Iar dacă nu aveau deja suficiente motive să se alarmeze, Alice are cămașa pătată de sânge și din arma ei lipsește un glonț. La frică se adaugă disperarea. În mod evident, ceva grav se petrecuse în noaptea aceea și nu au altă soluție decât să afle ce s-a întâmplat. Adevărul pe care îl vor descoperi le va schimba viețile pentru totdeauna. "

     Deşi începe cam ca seria de filme Saw, (un personaj despre al cărui trecut nu ştim nimic, doar intuim anumite vicii, este pus într-o situaţie limită, într-un punct în care trebuie să demonstreze dacă preţuieşte viaţa) povestea din Central Park este total diferită. Acţiunea îţi pune sângele în mişcare, te lasă să faci supoziţii şi apoi îşi schimbă total cursul. Nu este exclus ca în timpul în care lecturaţi cartea să nu vă puteţi înăbuşi tot felul de exclamaţii (la mine a predominat "Nu creeed!"). Aşteptaţi-vă ca tot ce pare previzibil să ia o întorsătură incredibilă, iar voi să nu vă puteţi despărţi prea uşor de acţiune. Pe mine m-a antrenat destul cât să termin în doar câtva ore.

     Per total, cartea este despre o poveste ciudată de dragoste, despre o soartă care este prea nedreaptă cu unii şi prea blândă cu ceilalţi. Este despre viaţă şi cum lucrurile par mai simple când iubeşti şi eşti susţinut.


Dacă v-an făcut curioşi, cartea este disponibilă AICI .
Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul Editurii ALL.