Căutând-o pe Alaska - John Green ( recenzie )

     John Green, acest autor din ce în ce mai cunoscut printre cititorii din România, acest scriitor din ce în ce mai cerut și „mai mainstream” dacă mă pot exprima așa... mi-a atras atenția de ceva timp. Dintre toate cărțile lui m-a frapat prima și prima dată acest titlu. De ce? Pentru coperta destul de simplistă și pentru că promitea ceva suspans combinat cu thriller, mă gândeam eu. Ei bine, în cel mai sincer mod cu putință aș putea afirma nu doar că a fost foarte interesantă această scriitură, însă m-a făcut să îmi propun să citesc toate cărtile lui Green. 

     Romanul începe simplu, ușor plictisitor, prin începutul poveștii lui Miles, un adolescent diferit care își continuă studiile departe de orașul în care locuia până atunci cu părinții lui. Deși până în acel punct nu pare nimic palpitant, întotdeauna îmi revenea în minte titlul și-mi spuneam că SIGUR de la o clipă la alta trebuie să se întâmple ceva. 
Povestea continuă lin: Miles începe să se acomodeze cu schimbarea mediului, cu noutatea plecării de acasă, cunoaște oameni noi, își face prieteni și se îndrăgostește pentru prima dată. De aici, totul ia o turnură previzibilă, odată cu personajul nostru care începe să devină un adolescent normal: bea, face farse, fumează. 
După cum am intuit și din titlu, prietena lui Miles, Alaska, de care acesta este îndrăgostit, în sensul căreia poartă dispute interminabile cu propripa conștiință, dispare într-un mod subit, crunt, lucru care șochează pe toată lumea care o cunoaște. Prietenii ei sunt cu atât mai șocați cu cât au văzut-o cu doar câteva momente înainte de eveniment. 
Cartea continuă aproape ca un roman polițist prin care cei mai afectați de dispariția tinerei se transformă în detectivi pentru a elucida misterul din jurul personalității Alaskăi Young și, cu atât mai mult, din jurul dispariției acesteia.

     Dacă vreți, această carte este un bildungsroman diferit de ceea ce am văzut în scriitura autohtonă, un roman al maturizării rapide, ilustrată într-o serie de acțiuni specifice adolescenței și tinereții, dar care este fulgerător întreruptă de o întâmplare tragică și care îi face pe cei implicați să se maturizeze înainte de vreme.

     Nu vă spun finalul, vă las să o citiți și să îmi spuneți dacă intuiați sau nu ceea ce se va întâmpla.

Primul prieten.

Prima iubire.

Ultimele cuvinte.

ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre în ultimele lor clipe de viaţă – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut".

Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoarea Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simón Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?"

DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.

Această carte aparține patrimoniului Bibliotecii Mitropolitane București și o puteți găsi la indicativul 821eng(73)/G78

Alte informații despre carte:

Nr. de pagini: 288

ISBN: 978-973-707-928-2

Anul apariţiei: 2014

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

Secretul soțului - Lyane Moriarty ( recenzie )

Cu toții avem secrete, nu? Unele periculoase care ne-ar schimba viața la 180 de grade, altele nesemnificative pentru viitorul nostru. Și totuși, cu toții alegem să ținem un secret, fie față de persoanele  iubite, fie față de noi înșine, canalizându-ne toată energia să îl ignorăm, gândindu-ne că dacă nu este pronunțat cu voce tare, acesta nu există.

„Secretul soțului” este romanul care ne arată exact acest aspect al vieții cotidiene a fiecăruia. Este o carte despre secrete mai mult sau mai puțin rușinoase, dar care, odată ieșite la iveală pornesc o furtună în viața celui vizat. În roman sunt relevate 3 destine, toate 3 fiind sfredelite de suferințele și emoțiile aferente unui secret greu de îndurat.

Deși greoaie și dificilă prin prisma celor trei fire narative pe care le împletește, cartea este o demonstrație reușită de răsturnări de situație (chiar dacă pe cele mai multe dintre ele le-ai fi intuit), dovedind în cele 476 de pagini că poată să te țină cu sufletul la gură ori de câte ori crezi că ești aproape de o dezvăluire.

Dacă ar trebui să încadrez scrierea într-un gen, cred că ar fi o poveste de tip thriller, inspirată din realitate. Greutățile prin care personajele trec și modul lor de încasare a unor lovituri demne de un adevărat cutremur al unei vieți de familie liniștite (uciderea fiicei tale, aflarea veștii că soțul tău este un criminal sau că este îndrăgostit de verișoara ta), face ca scriitura să fie mai credibilă, ca și cum ar fi inspirate din niște fapte reale. Pe de altă parte, în lectură întâlnim și fenomene rar întâlnite în viața reală: criminalul nu este pedepsit deși mărturișeste oribila faptă, însă o forță karmică îl pune pe acesta în aproximativ aceeași situație.

Sfărșitul cărții are scopul de a aprofunda și reîmprospată concluziile cititorului, lămurindu-i acestuia anumite aspecte neștiute din poveste (unele mai tragice decât altele) și oferindu-i o doză de creativitate punându-i întrebarea „Cum ar fi fost dacă ... ?”

Personal, nu reușesc să surprind fluența unei acțiuni dacă este prezentată în segmente așa cum a scris-o Liane Moriarty, însă deși am citit-o un pic mai greu (3 zile, fiind întreruptă de activitățile cotidiene), cartea se dovedește a fi destul de creativă în jocul ei dintre adevăr și minciună.

Această carte aparține patrimoniului Bibliotecii Mitropolitene București și o puteți găsi la indicativul 821eng(94)/M89 .