Sunt momente în viață în care trebuie să lași totul deoparte. În care trebuie să nu îți mai pese de ce gândește, deși până acum ai făcut-o. În care e mai bine să ignori și să arăți că poți.

Doar crezi că râzi. Da, despre tine vorbesc. Doar ai impresia că îți bați joc. Tot ce faci este să îți demonstrezi ție cât ești de afectat. Cât de mult pierzi din cauza orgoliului tău de superficial cu veleități de ființă superioară. Pierzi pentru că îndepărtezi de lângă tine oameni cărora chiar le-a păsat de tine și te înconjori numai de bipolari, de nepăsători, de ipocriți și duplicitari ... Ajungi să te comporți exact ca ei.

Ești întruchiparea perfectă a unui puști care se crede matur, care vrea să pară ceea ce nu este, care nu este îndeajuns de bărbat și care totuși are speranța că îl va crede cineva și îi va alimenta universul construit în jurul propriei ființe.

Nu spun că ești josnic, nu folosesc astfel de cuvinte, dar spun că  aș fi preferat să nu treci de la "te iubesc" la imaturitate și invers. Aș fi preferat să te comporți ca un bărbat la vârsta pe care o ai. Și, să spunem, că m-aș fi așteptat să nu folosești toate armele din dotare pentru un război care nu a început încă.

Jocurile astea infantile îți consumă din energie și constituie modalitatea perfectă de autoapărare. Totuși, cu ocazia lor îmi arăți mie cât de mult ți-a păsat. Ești mai copil decât m-ai crezut pe mine, însă marele tău noroc (încă) este că eu nu aleg căi asemănătoare. Eu prefer să te las să te duci naibii odată, să treci ca o boală dubioasă care lasă semne urâte, să te cureți ca o pată încăpățânată care nu se duce de pe haine.

Ești pe alt meridian, pe altă paralelă, dar universul acesta l-ai părăsit de mult.

Ești foarte convingător, felicitări. Ți-am spus că te pricepi, doar că îți folosești energia într-un mod nepotrivit.

Ai doar impresia că nu te cunosc. Dar uiți cât de mult te-ai deschis și cât de multe lucruri ți-au scăpat, poate, ... În orice caz, eu sunt o lady și aș fi recunoscătoare dacă ai rămâne la stadiul de "a fost, a trecut"

Diferențele dintre noi nu ne separă

Dar nici nu ne fac mai puternici.


Scriu postarea asta de pe telefon, pentru că nu mai am răbdare ... Nu mai vreau să aștept. Știi momentele alea când îți umblă o grămadă de lucruri prin minte? Sunt exact momentele în care vrei să fii liniștit, dar în capul tău este zgomot mai rău decât într-un club plin ochi în care toți sunt băuți și vorbăreți. În capul meu nu mă înțeleg nici măcar eu cu mine, pe tine te-am pus la colț.

Mă gândeam cât suntem de diferiți, știi? Și totuși, iată-mă lângă tine. Nu mă gândeam niciodată, nici măcar în momentul în care mi-ai spus că ai vrea să încercăm.

Tu visai și eu îți făceam jocul. Tu voiai o multinațională, eu să pot să fumez în birou.

Tu voiai să cucerești lumea cu charisma ta, eu mă gândeam cum îți stă în cămăși ... Într-o mie de cămăși diferite. ( Nu te prinde grena-ul ăla care îmi place Mie )

Tu manipulezi pe toată lumea cu ochii ăia traumatizant de frumoși, eu reușesc să te conving doar pe tine.

Tu conduci ca un nebun pe străzi, eu nici nu știu să întorc cheia în contact.

Tu citești mailuri, eu doar cărți polițiste sau de dragoste.

Tu scrii mesaje, eu încerc să mă abțin când vine vorba de spus lucrurile pe care le gândesc.

Tu nu ești sensibil. Chiar crezi că mă păcălești? Uite ceva ce avem în comun. Ești sensibil. Ești atât de sensibil încât te îndepărtezi de orice are potențial în a te răni. Eu stau acolo... Mi-e frică, dar vreau să demonstrez că pot.

Tu nu ceri ajutor, eu mă descurc și singură insa vreau să văd instinctul tău de a mă proteja.

Tu vrei să fii liber, eu vreau să fiu lângă tine.

Tu bei bere, eu aș sta ore în șir într-o cadă plină cu spumă și un pahar de șampanie constant plin.

Tu ești arogant și ai veleități de ființă superioară. Eu am cam obosit să îți mângâi și să îți ridică în slăvi ego-ul.

Tu nu reușești să susții oamenii din jurul tău, eu aș face orice să ajut... Pe oricine.

Ești de o imaturitate care frizează inconștiența, dar maschezi tot cu o alură de bărbat dur.

Eu evit să rănesc oameni, tu o faci doar să demonstrezi că poți.

Da, și tu mergi la teatru, dar nu ești boem.

Mie îmi plac poeziile suprarealiste, neomoderniste, aproape cubiste, îmi plac poeziile lui Mugur Grosu, Tristan Tzara, Yigru Zeltil,... Tu nici nu știi despre ce vorbesc.

Tu ești genul de superficial care se preface interesat. Mie îmi place de tine.