Sunt momente în viață în care trebuie să lași totul deoparte. În care trebuie să nu îți mai pese de ce gândește, deși până acum ai făcut-o. În care e mai bine să ignori și să arăți că poți.

Doar crezi că râzi. Da, despre tine vorbesc. Doar ai impresia că îți bați joc. Tot ce faci este să îți demonstrezi ție cât ești de afectat. Cât de mult pierzi din cauza orgoliului tău de superficial cu veleități de ființă superioară. Pierzi pentru că îndepărtezi de lângă tine oameni cărora chiar le-a păsat de tine și te înconjori numai de bipolari, de nepăsători, de ipocriți și duplicitari ... Ajungi să te comporți exact ca ei.

Ești întruchiparea perfectă a unui puști care se crede matur, care vrea să pară ceea ce nu este, care nu este îndeajuns de bărbat și care totuși are speranța că îl va crede cineva și îi va alimenta universul construit în jurul propriei ființe.

Nu spun că ești josnic, nu folosesc astfel de cuvinte, dar spun că  aș fi preferat să nu treci de la "te iubesc" la imaturitate și invers. Aș fi preferat să te comporți ca un bărbat la vârsta pe care o ai. Și, să spunem, că m-aș fi așteptat să nu folosești toate armele din dotare pentru un război care nu a început încă.

Jocurile astea infantile îți consumă din energie și constituie modalitatea perfectă de autoapărare. Totuși, cu ocazia lor îmi arăți mie cât de mult ți-a păsat. Ești mai copil decât m-ai crezut pe mine, însă marele tău noroc (încă) este că eu nu aleg căi asemănătoare. Eu prefer să te las să te duci naibii odată, să treci ca o boală dubioasă care lasă semne urâte, să te cureți ca o pată încăpățânată care nu se duce de pe haine.

Ești pe alt meridian, pe altă paralelă, dar universul acesta l-ai părăsit de mult.

Ești foarte convingător, felicitări. Ți-am spus că te pricepi, doar că îți folosești energia într-un mod nepotrivit.

Ai doar impresia că nu te cunosc. Dar uiți cât de mult te-ai deschis și cât de multe lucruri ți-au scăpat, poate, ... În orice caz, eu sunt o lady și aș fi recunoscătoare dacă ai rămâne la stadiul de "a fost, a trecut"