Bărbați fără femei - Haruki Murakami ( recenzie )

    Despre Murakami am auzit în mod repetat, sâcâitor și aproape disperat de la un prieten foarte drag mie. Am să îl numesc N. Cu toată presiunea venită din partea lui și un „citește-l, citește-l, citește-l” răsunând în capul meu am decis să încep cu romanul acesta - Bărbați fără femei. Bine, asta după ce m-a și provocat scurt așa... „ei, n-o să îți placă ție Murakami, tu ești cu poveștile de dragoste siropoase, romanțioase, dulci de-ți stă creieru-n loc.”

    Bine, că toată lumea care aude titlul îmi pune întrebarea „și... cum sunt bărbații fără femei?”, iar răspunsul meu succint, așa ca să includă tot... este Disperați.
Dar în sfârșit, titlul nu definește conținutul, în sensul în care în această carte Murakami nu vorbește concret despre acest subiect. Ca să vă dau un mic pont, doar ultima povestire atinge subiectul acesta, deși toate conțin un astfel de substrat.

     Ați ghicit! Cartea spune, de fapt, mai multe povești. 7 la număr, prin care autorul reușește să surprindă diferențele dintre bărbați și femei, expunând anumite slăbiciuni, excentricități. În aproape toate povestirile bărbații se găsesc în postura de a fi inferiori femeilor, în sensul felului de a iubi și de a fi credincioși. Ceea ce vreau să vă spun este că în majoritatea cazurilor femeile înșeală bărbații, iar aceștia își acceptă neputincioși soarta, dezvoltând o pasiune încă și mai mare pentru femeia care tocmai i-a trădat.

Mie una nu îmi prea place felul de a scrie al autorilor japonezi, însă Murakami iese un pic din tiparele prestabilite și reușește să îmi capteze atenția destul de repede prin modalitatea de a povesti.

Acum, așa cum spune N., Murakami este „greu”, are o scriitură densă și într-adevăr nu e pentru oricine. Este genul de carte de la care, după ce termini, trebuie să iei o pauză, trebuie să o „stingi” cu ceva mai ușurel atât de urmărit cât și de citit.

Totuși mi-am propus de acum care va fi următoarea carte de autor pe care să o citesc.  - Pădurea Norvegiană


Ce spun alții despre el?

Unul dintre cei mai bine vinduti scriitori ai Editurii Polirom

In noua sa colectie de povestiri, care, poate nu intimplator, imprumuta titlul celui de-al doilea volum de proza scurta al lui Ernest Hemingway, Haruki Murakami deseneaza relieful interior al unor barbati care fie au pierdut, fie n-au avut nicicind pe cineva. Fara ezitari, abil si nuantat, Murakami exploreaza peisajul lucrurilor care ii unesc sau ii despart pe barbati de femei, vorbind despre singuratatea barbatului, sexualitate si excentricitate, despre pierderi, regasiri si efectele devastatoare ale unor evenimente aparent minore; personajele lui sint minate in lupta de permanenta cautare a unui echilibru, a unui adevar si a unui fel de a-ti trai viata care sa impace sinele tau adevarat cu asteptarile celorlalti.

 

„Samsa nu avea nici cea mai vaga idee unde se afla sau ce ar trebui sa faca. Abia daca intelegea, cu greu, ca acum el este omul pe nume Gregor Samsa. De unde stia el asta? Poate ca‑i soptise cineva la ureche in timp ce dormea: «Numele tau este Gregor Samsa». Inainte de asta insa, cine fusese el? Ce fusese?” (Haruki Murakami, Samsa indragostit)




Alte informații

An aparitie: 2014

Autor: Haruki Murakami

Categoria: Literatura contemporana

Editura: POLIROM

Format: 200 x 130 mm

Nr. pagini: 200

Traducator: Iuliana si Florin Oprina

Zilele acestea cartea este chiar la reducere AICI.

Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul Libris.ro