miercuri, 23 octombrie 2013

Lies

Like babies
 lies grow bigger.
Then, they start talking...
 When will you?

Am mințit. I-am mințit pe toți, mi-am asumat o altă identitate, am pretins lucruri imposibile. Am vrut să îmi demonstrez că pot trăi într-o lume falsă. Pot. Am reușit, dar sunt la doi pași de a cădea într-o gaură neagră.

Nu mai sunt eu, nu mai am porniri naturale. Aveam,... cu EL. Și EL nu mai este. M-am reconectat cu diverși indivizi, cu aceeași pe care îi frecventez mereu. Plus alții noi. Tot pentru a-mi dovedi că pot.

Mă învărt în cercuri prea mici, simt că mă sufoc în micimea lumii mele. Urăsc Constanța nu pentru că nu e frumoasă, ci pentru că e populată.

M-am jucat și încă nu m-am ars, dar simt căldura mai aproape decât era până acum. Nu mă judeca, te rog. Ți-am ascuns și ție lucruri, am fost nedreaptă crezând că ești perfect și învestindu-te într-o funcție nemeritată, nedorită, ne-nimic.

Am recitit conversațiile de acum 2 ani. Erau așa de seci, atât de drăguțe încât mă întreb dacă era nevoie să sufăr ca să-mi dau seama că  „să fim prieteni” e cel mai bun lucru. Nu am să fiu ipocrită, nu am să pretind asta pentru că nu pot. Aproape o lună... este MAXIMUM.

28 DE ZILE.

Ești perfect, dar nu prea... ești drăguț, dar mai aștept...

miercuri, 2 octombrie 2013

Frig.

Știu că e frig. Știu. Dar este ceva la tine care mă încălzește întotdeauna. Este acolo în privirea ta zâmbăreață. Știi de ce zâmbăreață? Pentru că îți văd ochii, când știi că mă gândesc la tine, explodând într-o groază semnale psiho-neuro-metafizice de fericire.(da, am inventat-o pe-asta!) De fapt, am vrut să-ți zic că ai o sclipire simpatică în ochi când te gândești la mine. Na, că am spus-o și mai puțin alambicat.

Mi s-a mai întâmplat o dată să cred că cineva este perfect pentru mine. Și a fost. Până într-un punct. Am greșit și mi-a părut rău. Dar nu am să repet greșeala. Întâi că tu ești un alt fel de perfecțiune. Ai înțelege vreodată dacă ți-aș spune că am senzația că sunt singura persoană de pe pământul ăsta care are două tipuri de perfecțiune? Desigur că ai înțelege. Și ai spune ca de-obicei ”Nuuu, CEILALȚI sunt ciudați. Nu tu” Tipul de perfecțiune în care te regăsești tu este mai... mai strong. Nu am idee, dar ești așa de... ah! uite cuvântul: PERFECT!

Și mă gândesc așa: Dacă... dacă se întâmplă ceea ce ai sugerat tu? Dacă ajungem în ipostaza în care vom cumpăra draperii (și ție îți va plăcea una despre care vei spune că pare sofisticată și kinky)? Dacă vom ajunge în situația în care voi învăța să gătesc și dacă se va întâmpla să ajungem să facem împreună experimente culinare? N-ar fi ciudat? Dacă procentul ăla de 90% de compatibilitate pe care tu îl simți devine 101%? Explică-mi tu, domnule Torent-care-s-a-aciuat-în-sufletul-meu-brusc-și-absolut-rapid, cum va fi atunci? Aștept să-mi fantasmezi despre asta. Gândește-te... și povestește-mi. Scrie-mi un mail... scrie-mi un răspuns pe blogul tău. Vreau să văd ce crezi. Vreau să îmi spui cum crezi că va fi.

Și... știi ce mai vreau? Să fie mai puțin frig decât la ultima noastră întâlnire...cu vreo 10 grade mai mult. Și să plouă... Și să... te ții de promisiunea sărutului în ploaie. Și-apoi mai vreau să-ți arăt că știu și eu să gătesc, puțin mai puțin comestibil decât ceea ce gătești tu, dar știu! Și asta e important.

Mă gândesc că dacă ne-am fi întâlnit acum un an,... sau mă rog... de când ne știm noi... Poate nu s-ar fi întâmplat lucrurile așa. Poate e un indiciu, poate e soarta. Nu râde. Eu chiar cred!