sâmbătă, 13 iulie 2013

nerăbdare

Mă mănâncă degetele să scriu din nou, despre el... mai ales că... mai ales că.

Mai ales că am atins un punct nevralgic într-o discuție mută... într-un dialog purtat în unul... într-un monolog făcut pentru doi. Mi-ar plăcea să avem un moment, doar unul... în care să reușim să ne ascultăm gândurile. Să taci și să nu te mai gândești la gesturi macabre. Să mă privești și să ții gura ușor întredeschisă, fără să schițezi nimic. Să fii nemișcat, dar prezent. Ca o statuie, dar plină de viața. Ca un vis pe care să-l pot atinge, să mă poată tine în brațe și să-i ascult inima. Acea inimă pe care în octombrie 2012 voia s-o condamne, voia s-o facă să se oprească.

Ești nebun, nu neînțeles. Ești nebun, pentru că tot ce ai este adevărat și fals, deopotrivă. Dar accepți de parcă ai fi un rob al bunelor maniere, un sclav al moralității. Nu vrei să fii fericit?  Nu vrei să fie cineva care să-ți ”curețe” grijile de pe haina costumului? Nu vrei să fie cineva care ar prefera să tacă o viață și să te știe doar al ei? Nu vrei? Bine.

 Statutul tău, aroganța, și nopțile de poker te obosesc în felul în care ești acum. Eu am observat. A mai fost cineva să te întrebe cu atâta dezinvoltură ”Ce-i cu fața asta? ” Bine, nu chiar așa... Dar pari obosit, și nu e din cauza serviciului, e din pricina prezentului.

Lectia nr. 3

Ma suni, te rogi, iti inchid, imi scrii, nu-ti raspund, insisti, nu vreau, scap de tine, iesim, te rogi iar, accept, pari schimbat, doar o zi, iti revii, gresesti iar.

Lectia nr. 3: ”Nu-ți pierde timpul cu a doua șansă, sunt alții care încă o așteaptă pe prima.”

P.S.: Cineva spunea ”Când un tip insistă atât de mult, ceva  nu este ok.”

Schimbare de planuri

- Ești foarte îndrăgostită de el și... dintr-o data descoperi o parte mai sensibilă, o parte pe care nu ai mai văzut-o și care, ciudat, nu îți place. Spun ”ciudat” pentru că ai fi băgat mâna în foc că adori absolut tot la el. Ai fi spus că-ți place numele italian, prestanța, faptul că parcă ar avea o fabrică de cămăși (pentru că are câte un anume tip de cămașă pentru orice activitate: cămașă office, casual, pentru cumpărături, etc, etc :)) ). Ai mai crezut și că ești singura cu care își permite conversații pe teme mai puțin obișnuite... sau te-ai gândit că dacă ți-a spus că are doar ”A Domestic Partnership”este și adevărat. Doar ți-a spus, nu??? Și se comportă de parcă tu ai fi aia fițoasă, tu nu l-ai accepta, tu nu l-ai dori și nu ai putea să-l ții pe post de înlocuitor al domnului N. ”Ți-ai adus aminte că exist?”

Bun, și partea sensibilă despre care spuneam îți arată și că suferă. A suferit, probabil... pentru că, așa cum spune ”Este o diferență între ce am făcut până acum ceva timp și ce voi face de acum în colo”... Și-ai vrea să știi mai multe, și-ai vrea să îl întrebi, dar e atât de ciudățel încât nu-ți va răspunde din prima, nici din a doua încercare. Nu-ți va răspunde deloc. Te-ar introduce într-o serie de joculețe de cuvinte ciudate, pe care tu le urăști... pentru că sunt obositoare și pentru că tu ești directă. Și mai știi că te urmărește, pentru că te-a ”taxat” foarte sarcastic și dur la  una dintre greșelile pe care tu le-ai făcut în public.

Spune-i naibii o data ce vrei!

- Ce să-i spun??? Că e nebun pentru că se întoarce frecvent să mă chinuie exact când mă gândesc mai puțin???

- Spune-i să găsească o cale de mijloc.  Va înțelege el!


Lecția nr. 2 ”Oricât și oricum m-aș preface, tu ești tot aici. Te transformi dintr-o conversație aiurită, într-o luptă frenetică și dureroasă a mea să-ți dovedesc că și eu pot, și eu sunt bună și deșteaptă și, mai cu seamă, că  merit.”

vineri, 12 iulie 2013

Jurnalul lui Alyson. continuarea...

Știi cum se întâmplă lucrurile astea? Se întâmplă că la un moment dat ai mai mult decât ai nevoie, iar după... ai prea puțin. Așa pățesc de ceva timp încoace. Nu știu cum fac, dar tot timpul reușesc să întorc Universul împotriva mea. E ciudat, pentru că îmi dă tot timpul senzația că eu câștig, dar de fapt...

”Simteam că faci sex cu vocea mea” Asta mi s-a părut amuzant, știi...? Mi s-a părut, pentru că voiam să-i spun... ”Dacă ai știi tu câți au făcut sex cu vocea mea” , dar m-am oprit... și știi de ce? Pentru că sunt prea speriată și prea sensibilă acum să pot vorbi despre trecut.

Și asta îmi amintește de domnul N. Mi-e foarte dor de el... ”Alyson, ești o proastă!”îmi spun... Ești o proastă pentru că te gândești la același tip de ani de zile! Sunt ANI, fato! Nu pot... jur că nu pot. Nu pot pentru că orice îmi amintește de el. MdM îmi amintește de el, muzica italiană, poeziile, Sicilia, pastele, TOT! Parfumul ăla... ți-l amintești? Ăla pe care l-ai considerat întotdeauna ca făcând parte din el, ca fiind aroma naturală a trupului său... Acela.

Și zilele trecute l-am văzut cu altcineva. Desigur, cred că I-a fost foarte greu să mă uite. A fost foarte radical cu orice avea legătură cu mine: le-a ars, le-a aruncat, le-a formatat din mintea și sufletul lui... Mi-e dor de el... mi-e foarte dor. Și de vocea lui...


Lecția nr. 1: ”Niciodată, dar niciodată să nu te-ncrezi în mine.”