marți, 5 noiembrie 2013

Premiul Goncourt 2013, în curs de apariţie la Editura Trei

Scriitorul francez Pierre Lemaitre a fost recompensat cu premiul Goncourt 2013, cel mai prestigios trofeu literar francez, pentru romanul Au revoir là-haut, în curs de apariţie la Editura Trei.

Născut la Paris, Pierre Lemaitre a predat timp de mulţi ani literatură franceză şi americană, după care s-a dedicat scrisului. Romanele sale au fost traduse în peste 20 de limbi. Romancierul francez a publicat: Travail soigné (Prix Cognac 2006), Robe de marié (Meilleur Polar Francophone 2009), Cadres noirs (Prix Le Point du Polar européen 2010) şi Alex (Prix des lecteurs policier du Livre de poche 2012 şi CWA International Dagger 2013).
Editura Trei a publicat volumul Alex, "un roman poliţist a cărui intrigă diabolică se construieşte din impasuri aparent fără ieşire". – L’Humanite

Romanul Au revoir là-haut
descrie, dincolo de răzbunarea a doi oameni distruşi de un război inutil şi crud, modul tragic şi ironic în care poate fi sfidată societatea, statul, familia, morala patriotică - toate acestea fiind responsabile pentru situaţia celor doi protagonişti.
Într-o Franţă traumatizată de urmările războiului care îşi numără cei un milion şi jumătate de morţi, cei doi supravieţuitori, Albert şi Edouard, pun la cale o escrocherie de anvergură naţională de un cinism absolut.


"Unul dintre cele mai puternice romane ale sezonului." – Pierre Assouline

"Aceasta nu este doar un alt roman despre Primul Război Mondial, ci este unul dintre puţinele texte cu privire la politica post-război şi a operaţiunilor sale comerciale, de gestionare a dezastrelor. Este, de asemenea, istoria unei extraordinare prietenii... Au revoir là-haut este un mare roman, inteligent, documentat, care ţese subtil o minunată poveste romantică într-o realitate foarte fragilă. o carte emotionantă, captivantă, şocantă... O lovitură de maestru." – Page

miercuri, 23 octombrie 2013

Lies

Like babies
 lies grow bigger.
Then, they start talking...
 When will you?

Am mințit. I-am mințit pe toți, mi-am asumat o altă identitate, am pretins lucruri imposibile. Am vrut să îmi demonstrez că pot trăi într-o lume falsă. Pot. Am reușit, dar sunt la doi pași de a cădea într-o gaură neagră.

Nu mai sunt eu, nu mai am porniri naturale. Aveam,... cu EL. Și EL nu mai este. M-am reconectat cu diverși indivizi, cu aceeași pe care îi frecventez mereu. Plus alții noi. Tot pentru a-mi dovedi că pot.

Mă învărt în cercuri prea mici, simt că mă sufoc în micimea lumii mele. Urăsc Constanța nu pentru că nu e frumoasă, ci pentru că e populată.

M-am jucat și încă nu m-am ars, dar simt căldura mai aproape decât era până acum. Nu mă judeca, te rog. Ți-am ascuns și ție lucruri, am fost nedreaptă crezând că ești perfect și învestindu-te într-o funcție nemeritată, nedorită, ne-nimic.

Am recitit conversațiile de acum 2 ani. Erau așa de seci, atât de drăguțe încât mă întreb dacă era nevoie să sufăr ca să-mi dau seama că  „să fim prieteni” e cel mai bun lucru. Nu am să fiu ipocrită, nu am să pretind asta pentru că nu pot. Aproape o lună... este MAXIMUM.

28 DE ZILE.

Ești perfect, dar nu prea... ești drăguț, dar mai aștept...

miercuri, 2 octombrie 2013

Frig.

Știu că e frig. Știu. Dar este ceva la tine care mă încălzește întotdeauna. Este acolo în privirea ta zâmbăreață. Știi de ce zâmbăreață? Pentru că îți văd ochii, când știi că mă gândesc la tine, explodând într-o groază semnale psiho-neuro-metafizice de fericire.(da, am inventat-o pe-asta!) De fapt, am vrut să-ți zic că ai o sclipire simpatică în ochi când te gândești la mine. Na, că am spus-o și mai puțin alambicat.

Mi s-a mai întâmplat o dată să cred că cineva este perfect pentru mine. Și a fost. Până într-un punct. Am greșit și mi-a părut rău. Dar nu am să repet greșeala. Întâi că tu ești un alt fel de perfecțiune. Ai înțelege vreodată dacă ți-aș spune că am senzația că sunt singura persoană de pe pământul ăsta care are două tipuri de perfecțiune? Desigur că ai înțelege. Și ai spune ca de-obicei ”Nuuu, CEILALȚI sunt ciudați. Nu tu” Tipul de perfecțiune în care te regăsești tu este mai... mai strong. Nu am idee, dar ești așa de... ah! uite cuvântul: PERFECT!

Și mă gândesc așa: Dacă... dacă se întâmplă ceea ce ai sugerat tu? Dacă ajungem în ipostaza în care vom cumpăra draperii (și ție îți va plăcea una despre care vei spune că pare sofisticată și kinky)? Dacă vom ajunge în situația în care voi învăța să gătesc și dacă se va întâmpla să ajungem să facem împreună experimente culinare? N-ar fi ciudat? Dacă procentul ăla de 90% de compatibilitate pe care tu îl simți devine 101%? Explică-mi tu, domnule Torent-care-s-a-aciuat-în-sufletul-meu-brusc-și-absolut-rapid, cum va fi atunci? Aștept să-mi fantasmezi despre asta. Gândește-te... și povestește-mi. Scrie-mi un mail... scrie-mi un răspuns pe blogul tău. Vreau să văd ce crezi. Vreau să îmi spui cum crezi că va fi.

Și... știi ce mai vreau? Să fie mai puțin frig decât la ultima noastră întâlnire...cu vreo 10 grade mai mult. Și să plouă... Și să... te ții de promisiunea sărutului în ploaie. Și-apoi mai vreau să-ți arăt că știu și eu să gătesc, puțin mai puțin comestibil decât ceea ce gătești tu, dar știu! Și asta e important.

Mă gândesc că dacă ne-am fi întâlnit acum un an,... sau mă rog... de când ne știm noi... Poate nu s-ar fi întâmplat lucrurile așa. Poate e un indiciu, poate e soarta. Nu râde. Eu chiar cred!

duminică, 22 septembrie 2013

WebStock 2013


Pe 27 septembrie 2013, la JW Marriott Grand Hotel Bucharest va avea loc cea de-a șasea ediție Webstock Awards, competiția care oferă recunoaștere celor mai inedite și mai creative proiecte din  mediul online, lansate în ultimul an în România.

Proiectele și campaniile pot fi înscrise în competiție gratuit în perioada 1 august - 31 august, într-una din cele 12 categorii ce vor fi jurizate de un grup de practicieni în marketing, comunicare, digital, social media și mobile.

Cele 12 categorii în care vă puteți înscrie proiectele și campaniile sunt: Publishing, Utility, Visual, User Generated Content (by brands), Blogging Campaigns, Special Projects (Brands), Facebook Applications, Bloggers Project, Mobile applications, Instagram (by Brands), Best Content Campaign on Facebook, Innovation.

 

În competiție pot participa doar proiectele care nu au participat în cadrul edițiilor precedente Webstock Awards, iar un proiect poate fi înscris doar într-o singură categorie. Jurizarea include o etapă de preselecție, ce se va desfășura între 2-9 septembrie și notarea finală, ce va avea loc în perioada 10-20 septembrie.

 

Pentru mai multe detalii despre înscrierea proiectelor la Webstock Awards 2013 accesați linkul: http://webstock.ro/premii/

 

STRUCTURA WEBSTOCK 2013

Cea de-a șasea ediție Webstock va reuni comunitatea online locală și își propune să aducă în prim plan persoane care au avut inițiativa de a schimba lucrurile din jurul lor, persoane implicate, dar și care consideră Internetul un loc de dezvoltare.

În prima parte a zilei, Webstock include două sesiuni de conferințe, unde oameni care au dezvoltat proiecte inedite, au avut idei inovative și realizări semnificative, le vor prezenta participanților experiențe personale de succes.

După-amiază, se vor desfășura în paralel trei micro-evenimente specializate, Blogging, Communication și Mobile, care vor dezvalui insight-urile celor mai bune studii de caz, cele mai noi tendințe în domeniu și tactici eficiente în promovarea prin intermediul mai multor platforme de comunicare.

După gala de premiere Webstock Awards, participanții sunt invitați la petrecerea organizată de Staropramen cu ocazia evenimentului.

Webstock este organizat de Evensys în colaborare cu Vodafone, partenerul principal al evenimentului. Actuala ediție se bucură de susținerea companiilor LG, Staropramen, Bitdefender și HP. Comunicarea online și site-ul Webstock sunt realizate cu sprijinul Sunshine Digital Communication.

Pentru a fi la curent cu știrile despre Webstock, urmariți atât site-ul www.webstock.ro, cât și contul dedicat de pe Twitter (www.twitter.com/webstockro) sau pe pagina de Facebook (http://www.facebook.com/webstock).

sâmbătă, 21 septembrie 2013

M-am dezobișnuit de tine

M-am cam dezobișnuit să scriu despre tine. ... De la promisiunea aia de cafea a trecut ceva timp și te-ai făcut mic, mic până ai dispărut de tot. Ei, nu-ți face griji. Eu nu am făcut aproape nimic. M-am întreținut cu un tip... cam o lună de zile, dar eram nefericiți și se vedea asta.

Am învățat să nu-mi mai fie dor de tine sau cel puțin să nu îți mai spun. Oricum nu ești aici când am nevoie.


Și știi ceva? Vreau o aventură cu un fotograf! Tu știi că-s înnebunită după ”scule” dslr profesioniste, lentile și toate nebuniile specific... Și vreau să mă lase să-mi fac de cap și să ne pozăm și să fiu frumoasă în pozele alea!

Stăteam de vorbă cu K. și-mi spune că poate am experimentat cam multe și că poate-ar fi cazul s-o iau mai ușor. Și s-a mai gândit el că eu par a fi una dintre alea care încearcă tipii și-apoi se descotorosește de ei, imediat ce se plictisește. Asta-i cumva bine pentru că de atunci o tot lălăie și pare să fie înspăimântat de ideea asta, iar mie mi se pare amuzant.

Știi că de când scriu la comandă... am început să rămân fără idei și am devenit ”experta în restaurante”(bine că nu în hoteluri, atunci aș părea ușuratică) Chiar și-așa tot e cam ciudat și amuzant jobul cel nou. Ce dacă nu știi despre el? Crezi că ar fi mai tare dacă ar fi în București? Da, și eu cred.

Mă gândeam să mă re-fac blondă. Și să îmi fac niște șuvițe roz. Dar nu, aș semăna cu fetița ta și asta ar fi weirdo.

Tot mi-e dor, broscoiule urât și obosit. Tot mi-e dor de tine și de ochii ăia tristuți, de cearcănele tale pe care, ți-am mai zis, nu ți le observă nimeni - doar eu. Mi-e dor de vocea ta la 1.51 noaptea, în mașină, când ”cauți ” câte ceva... Mi-e dor și nu mă pot opri ca, din când în când, să mă gândesc la tine. (”Oare ce face?/ Oare I-ar plăcea asta?/ Oare a mâncat azi, s-a îmbrăcat bine, și-a băut cafeaua, s-a odihnit așa cum trebuie?/ Oare îi e dor de mine?/ Oare ar sesiza că se apropie Ziua și că nu îi spun când ajung, când vreau să îl văd sau cât stau?”)

sâmbătă, 14 septembrie 2013

Gândurile mele - către cititorul meu nr 1

Știi cum îmi e totul în cap acum? - haos. Sunt stresată și vreau să fiu perfectă pentru toți. Fiecare așteaptă câte ceva, iar eu nu sunt în stare să ofer nimic. Mă simt inumană, mă simt rece-sloi. Nu e nimeni care să îmi topească ghețarul de pe inimă. Nu e nimeni care să mă facă să uit din lucrurile urâte care mă înconjoară.

Mi-a scris cineva că îi era dor să îmi citească gândurile. Eu... aș vrea să fi fost tu. Sper, cred că ești tu. Dacă erai tu... scrie-mi, dă-mi un semn. Așa știu că auzi, că aproape-simți și aproape-înțelegi ce-ți spun.

Am conclus că ne bem cafeaua dimineața împreună. Așa aș vrea. Mi-e frică. Urăsc să îmi exprim fricile, să mă gândesc la ele și să îmi dau seama că singurul mod de a le face să nu mai existe este să te văd. Nu vreau. Dacă nu ești așa cum cred eu? Dacă ești așa cum ai spus tu - un ”normal”, fiind un termen abstract, desigur. Dacă nu ești cu adevărat TU cel de care m-am îndrăgostit? Dacă se poate întâmpla să nu îți plac? Pentru că acum nu știu sigur, dar... am așa o fărâmă de încredere că poate-poate...poate în capul tău mă placi așa, fără să mă vezi. Dacă se termină totul fără să fi început?

MdM-ule rău, (nu-ți mai zic ”broscoiule”, deși așa îmi vine)... om rău ce ești! Ajung să te urăsc și să te iubesc în același timp și jur că nu-I normal!!!!!!!!!!

Aș vrea să fii tu cel care vede, aude și simte tot, dar mai presus, aș vrea să fii cel care înțelege tot fără să îi mai explic. Aș vrea să fii tu cel care să fie Mr. Big al meu, să fie dragostea aia năbădăioasă și întotdeauna cu happy-end.

Dacă nu erai tu? Deși părea... genul tău de scris. Părea... tiparul tău: literă mica la începutul propoziției, fără diacritice... și punctele alea de suspensie nu prea păreau ale tale, nu ești genul de om care să rămână fără cuvinte.Eu, în schimb, sunt. Se poate și pentru că sunt femeie și tu știi cum suntem noi,  dramatizăm.

Te-ai oprit din scris. Mai ales din scris pentru mine(sper eu). Ai revenit în realitatea ta urâtă și plictisitoare.

Hai cu mine! Hai cu mine unde vom fi doar noi, promit. Unde ai să îi poți vedea pe toți de sus, unde-ai să râzi cu gura până la urechi din orice nimic. Pentru că nu vei mai avea griji și pentru că vei fi cu mine. Haide!

marți, 27 august 2013

Ma simt de parca as repeta aceleasi lucruri la nesfarsit fara sa ma auda nimeni. Am ajuns chiar si la concluzia ca nu pentru a ma auzi cineva le repet, ci pentru a ma intelege pe mine. Stii, cand trebuie sa spui lucrurile cu voce tare, sa iti dai un reality check pentru ca altfel continui sa traiesti pe norisorul tau roz si pufos ca o vata de zahar?

Ei, don't look to me like this! Sunt om, am voie la terapii pentru suflet. Un prieten bun al meu, al carui nume nu il voi rosti... stie! Stie tot ce trebuie despre terapiile astea menite sa-ti lase inima sa respire vapori de iubire noua, proaspata... pentru ca de cea veche esti satul si vaporii nu mai sunt deloc delicati si in stare gazoasa, de parca i-a transformat cineva peste noapte in bulgari calcarosi doar-doar sa-ti zdreleasca inima!

Asa iti trebuie ! Asa iti trebuie daca nu iti pui filtru la inima! Ca la chiuveta, sa bei o apa mai buna... asa si inima are nevoie nu de una, ci de cel putin 13! Sa fie asa, un numar norocos, plin de speranta si aducator de cer senin.

Si eu am nevoie de terapii pentru suflet, am nevoie si pentru cap, dar asta e alta poveste!

As avea nevoie de escapade, scurte (!) Foarte scurte! Doar cat sa-mi stabilizeze ego-ul si sa ma readuca la minunatia in care ma scald fara sa realizez. Da, glumesc... dar daca tine, tine!

Nu inchei, nu imi mai place sa inchei... am sa te las gandindu-te si sfredelindu-ti constiinta, intrebandu-te daca tu esti CAUZA ori ANTIDOTUL terapiilor mele.

Chiar voiai sa stii asta despre mine?


Iarta-ma, dragule… imi pare rau ca ti-o spun asa, dar simt nevoia sa ma confesez. Nu sunt romantica. Chiar nu sunt. Urasc dulcegariile, urasc lumanarile parfumate daca nu sunt pe marginea cazii MELE, plina cu spuma care miroase a iasomie, cu un pahar de sampanie, pregatite pentru MINE si ego-ul meu fantastic. Imi cer scuze (simt nevoia sa o spun din nou) ca nu te-am introdus in lumea mea de la bun inceput. Sunt genul ala care… vrea sa fie cineva, sa faca ceva si sa ajunga in pozitia in care toti s-ar tara in fata ei doar ca sa-I accepte. Dar pe langa asta, sunt o “twenty-some” sau aproape, am nevoie de multe, vreau multe, si nu prea fac compromisuri.


Glumind, desigur,… am momentele mele de nebunie. Momente in care as fi in stare sa imi iau lumea in cap si ma mut si… sa-mi intorc universul cu susul in jos... Sa ma mut si sa-mi potentez viciile, sa le cresc, sa le hranesc si apoi sa le las sa-mi scape de sub control… intr-un joc de-a soarecele si pisica.


Desigur, nimic nu e mai relaxant decat sa iti umplii plamanii cu un  fum mentolat si putin amarui in timp ce gusti din paharul de martini cu lamaie si gheata.


Obisnuiesc sa ies… sa merg la evenimente de tot felul… acolo unde sunt doar crème-de-la-crème… acolo unde toata lumea stie si barfeste pe toata lumea. Este un fel de avantaj in a locui intr-un oras precum e al meu. Asta cand e vara, iarna… devine un cuib de viespi… o oala sub presiune. Asta iarna am tocit Tomisul,… vara am fost cuminte…inexplicabil.


Nu vreau sa ajung sa ma traiasca viata pe mine,…(si da, asta e o expresie de cacat folosita de intelectuali, un joc de cuvinte care nu inseamna nimic, doar suna bine)

Bucurestiul mi se pare ca pulseaza de viata si vara, si iarna. Vreau acolo, in mijlocul lor. Sa le vad fetele alea ponosite de fite. Sa nu fiu cuprinsa de febra pitiponcelii(nici nu mai am cum, … daca nu s-a intamplat pana acum… va fi greu de-aici in colo) Vreau sa ii stiu pe toti, sa fiu in the middle of them,… sa fiu  tipa aia de la PR despre care toata lumea crede altceva. Orice,… fie ca e kind-of bisexual, fie ca s-a culcat cu  ACEL director de editura sau chiar cu editorul sef de la revista glossy X. As rezista sa le vad moacele machiate in exces doar pentru aparenta lor fericire, bunastare … si mai ales, pentru a masca intepaturile, antipatiile, urile si flirturile interesate.


Asadar, ce ai inteles despre mine? Ai inteles ca sunt fitoasa, simandicoasa, sofisticata, copilaroasa, orgolioasa, curajoasa, naiva, razbunatoare, the one and only, ambitioasa, sarcastica, dragalasa, dominatoare, serioasa, neserioasa, badass, … gossip girl? dar dragul meu, te rog, … nu ma judeca gresit! Nu m-as culca cu  un barbat insurat ever. Doar daca… acela nu esti chiar TU!

duminică, 11 august 2013

mesaj nefinalizat

Am scris, am sters, am scris... si tot asa de jumatate de ora. Daca ai fi aici nu as stii ce sa iti spun. Ma simt in cel mai prost mod posibil pentru ca m-am asezat de buna voie intr-o ipostaza care-mi zgaltaie demnitatea in fata ta, pentru ca imi este dramatic de dor de tine, pentru ca nu sunt in stare sa scot nicio interjectie fara sa ma gandesc la tine. S-au tocit tastele numelui tau de cate ori te-am cautat sa te aflu mai permisiv, mai bun si mai iubitor cu mine decat pana acum si nu am ajuns la nicio concluzie.

Mi-e greu sa ma privesc intr-o ipostaza ca asta, nu pentru ca mi-ar fi rusine de ce simt, ci pentru ca - in mod paradoxal-  ecuatia iubirii mele catre tine in contextul iubirii tale catre mine(in cazul in care exista sau nu) este egala cu 0 indiferent de cum adunam sau scadem termenii. 

Cateodata imi pari un personaj imaginar si ma straduiesc sa iti gasesc repere reale, pentru ca esti perfect asa cum te vad eu, esti chiar perfectul de care nu aveam nevoie sa-mi amestece gandurile si mintile. 

Vad relatia mea cu tine ca pe o legatura in care eu simt dureros de des nevoia sa-ti prezint scuze, in care ma simt obligata sa te rog sa ma ierti de cate ori iti adresez un cuvant - pentru ca stiu ca de fiecare data ascund printre vorbe ganduri nelalocul lor. Si as vrea, sa-mi poti citi gandurile, sa nu fiu nevoita sa trec prin foc si gheata sa le spun cu voce tare. 

A ta,

N. -

Broscoiule!

Broscoiule, cand te-am sarutat si te-ai transformat in print? Cu ce nerusinare te-ai insinuat in sufletul meu si stai lipit de el ca "raia de capra"??? Cand am fost eu atat de neatenta incat sa neglijez aciuarea ta parazita de inima mea mica si naiva? Daca as putea sa tai bucatica aceea peste care esti tu stapan, as face-o si te-as indeparta ca un cancer crescut peste noapte care-mi provoaca palpitatii si-mi fluturiceste(de la fluture) stomacul. Da-mi drumul, lasa-ma sa-mi zbor frantura de viata pana nu va fi prea tarziu... pana nu-mi vor ramane cicatrici si arsuri acolo unde te-ai pus tu, ciuperco!

miercuri, 7 august 2013

Scrisoare deschisa catre M. M




Este ultima data cand iti mai scriu sau cand ma gandesc la tine. Este ultima sclipire a ochilor cand iti spun numele sau vorbesc despre tine(desi am facut-o de multe ori, de prea multe ori cand nu meritai ). M-am saturat sa fiu eu oaia neagra, cea pedepsita fara vina, doar pentru ca mi-esti drag. Imi retrag toate cuvintele frumoase pe care nu le-am rostit in prezenta ta desi as fi vrut, imi retrag si gandurile puerile fantasmagorice de pustoaica indragostita pe care le provocai cu buna stiinta si/sau rea vointa.
In noaptea aceasta te.am scos din inima mea si dimineata nu te.am mai gasit. Nu-mi vine nici sa rad, nici sa plang. As vrea, as vrea sa am puterea sa iau masuri drastice. Sa decid sa nu te mai vad, sa nu te mai citesc, sa nu ma mai gandesc la tine si sa nu mai stii de mine.
Credeam, voiam sa cred, ca putem avea un alt fel de relatie. Voiam sa-ti fiu confidenta, prietena, iubita, sotie, orice. Dar nu esti decat un robotel setat pentru indeplinirea unor obiective atat de omenesti, atat de josnice, incat nu-ti poti lasa sufletul sa respire si sa se vindece.
Nu sunt prima si nici ultima sau singura, sunt convinsa de asta abia acum, desi erau momente cand ma faceai sa cred contrariul. Nu pot sa te urasc, pentru ca ar insemna sa investesc alte sentimentele pe care nu esti capabil sa le manageriezi... imi esti indiferent, promit. Sa nu-mi scrii, sa nu-mi mai soptesti niciodata... lasa-ma sa ma pierd pe strazile Bucurestiului fara sa stiu ca ai existat vreodata.


Te-am crezut, am vrut sa cred ... ca esti omul minunat pe care mi-l imaginam, sofisticatul de care am fost indragostita, Fat-Frumosul meu destept... Mi se parea dragalas faptul ca iti parea rau ca "se intampla cumva si drumurile noastre o iau intotdeauna in directii diferite".
Daca va fi sa fie, ne vom intalni, daca ar vrea Cine Trebuie ... vom fi impreuna. Iti multumesc pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus, desi acum te chinui sa negi ca au existat "those special feelings for me".


Daca va fi sa fie, iti promit, va fi altfel. Nu va mai trebui sa te gandesti sa vii sa ma vezi la terminarea sezonului estival, "pentru ca e mai putina coada si pot, intr-o ora si jumatate, sa fiu la tine". Stii, au fost persoane care au condus  doar doua ore in mijlocul iernii si al zapezii doar ca sa ma vada.
Nu am nimic sa-ti dau, sunt sarca in sentimente si nu numai, dar iti pot da inima mea, ma pot da pe mine daca iti este de-ajuns, iar in schimb, iti jur, nu vreau nimic, ... Doar pe tine, sufletul tau si camasile pentru care dezvolt deja o obsesie:)). Vreau sa-ti leg nodul de la cravata inainte de a pleca la serviciu... chiar daca urasc sa ma trezesc prea dimineata, as face asta doar sa ne bem cafeaua impreuna si sa discutam banalitatile pe care le avem de facut peste zi. Sa-ti spun ca esti frumos inainte sa iesi pe usa, sa te sarut si inca sa am fluturasi in stomac sub pijamalele roz  care-ti plac. Sa ma suni inainte de a ajunge acasa si sa ma intrebi daca mai este nevoie sa intri la magazin inainte de a ajunge acasa.
 Si mi-ar placea la nebunie vineri seara sa ne facem planuri impreuna: sa mergem la vreun eveniment de al tau sau de al meu, sa facem cumparaturi sau pur si simplu sa stam acasa si sa recuperam toate momentele in care nu ne-am iubit din saptamana.

As vrea, ... mi-ar placea, ... as muri si-as invia pentru asta.

sâmbătă, 13 iulie 2013

nerăbdare

Mă mănâncă degetele să scriu din nou, despre el... mai ales că... mai ales că.

Mai ales că am atins un punct nevralgic într-o discuție mută... într-un dialog purtat în unul... într-un monolog făcut pentru doi. Mi-ar plăcea să avem un moment, doar unul... în care să reușim să ne ascultăm gândurile. Să taci și să nu te mai gândești la gesturi macabre. Să mă privești și să ții gura ușor întredeschisă, fără să schițezi nimic. Să fii nemișcat, dar prezent. Ca o statuie, dar plină de viața. Ca un vis pe care să-l pot atinge, să mă poată tine în brațe și să-i ascult inima. Acea inimă pe care în octombrie 2012 voia s-o condamne, voia s-o facă să se oprească.

Ești nebun, nu neînțeles. Ești nebun, pentru că tot ce ai este adevărat și fals, deopotrivă. Dar accepți de parcă ai fi un rob al bunelor maniere, un sclav al moralității. Nu vrei să fii fericit?  Nu vrei să fie cineva care să-ți ”curețe” grijile de pe haina costumului? Nu vrei să fie cineva care ar prefera să tacă o viață și să te știe doar al ei? Nu vrei? Bine.

 Statutul tău, aroganța, și nopțile de poker te obosesc în felul în care ești acum. Eu am observat. A mai fost cineva să te întrebe cu atâta dezinvoltură ”Ce-i cu fața asta? ” Bine, nu chiar așa... Dar pari obosit, și nu e din cauza serviciului, e din pricina prezentului.

Lectia nr. 3

Ma suni, te rogi, iti inchid, imi scrii, nu-ti raspund, insisti, nu vreau, scap de tine, iesim, te rogi iar, accept, pari schimbat, doar o zi, iti revii, gresesti iar.

Lectia nr. 3: ”Nu-ți pierde timpul cu a doua șansă, sunt alții care încă o așteaptă pe prima.”

P.S.: Cineva spunea ”Când un tip insistă atât de mult, ceva  nu este ok.”

Schimbare de planuri

- Ești foarte îndrăgostită de el și... dintr-o data descoperi o parte mai sensibilă, o parte pe care nu ai mai văzut-o și care, ciudat, nu îți place. Spun ”ciudat” pentru că ai fi băgat mâna în foc că adori absolut tot la el. Ai fi spus că-ți place numele italian, prestanța, faptul că parcă ar avea o fabrică de cămăși (pentru că are câte un anume tip de cămașă pentru orice activitate: cămașă office, casual, pentru cumpărături, etc, etc :)) ). Ai mai crezut și că ești singura cu care își permite conversații pe teme mai puțin obișnuite... sau te-ai gândit că dacă ți-a spus că are doar ”A Domestic Partnership”este și adevărat. Doar ți-a spus, nu??? Și se comportă de parcă tu ai fi aia fițoasă, tu nu l-ai accepta, tu nu l-ai dori și nu ai putea să-l ții pe post de înlocuitor al domnului N. ”Ți-ai adus aminte că exist?”

Bun, și partea sensibilă despre care spuneam îți arată și că suferă. A suferit, probabil... pentru că, așa cum spune ”Este o diferență între ce am făcut până acum ceva timp și ce voi face de acum în colo”... Și-ai vrea să știi mai multe, și-ai vrea să îl întrebi, dar e atât de ciudățel încât nu-ți va răspunde din prima, nici din a doua încercare. Nu-ți va răspunde deloc. Te-ar introduce într-o serie de joculețe de cuvinte ciudate, pe care tu le urăști... pentru că sunt obositoare și pentru că tu ești directă. Și mai știi că te urmărește, pentru că te-a ”taxat” foarte sarcastic și dur la  una dintre greșelile pe care tu le-ai făcut în public.

Spune-i naibii o data ce vrei!

- Ce să-i spun??? Că e nebun pentru că se întoarce frecvent să mă chinuie exact când mă gândesc mai puțin???

- Spune-i să găsească o cale de mijloc.  Va înțelege el!


Lecția nr. 2 ”Oricât și oricum m-aș preface, tu ești tot aici. Te transformi dintr-o conversație aiurită, într-o luptă frenetică și dureroasă a mea să-ți dovedesc că și eu pot, și eu sunt bună și deșteaptă și, mai cu seamă, că  merit.”

vineri, 12 iulie 2013

Jurnalul lui Alyson. continuarea...

Știi cum se întâmplă lucrurile astea? Se întâmplă că la un moment dat ai mai mult decât ai nevoie, iar după... ai prea puțin. Așa pățesc de ceva timp încoace. Nu știu cum fac, dar tot timpul reușesc să întorc Universul împotriva mea. E ciudat, pentru că îmi dă tot timpul senzația că eu câștig, dar de fapt...

”Simteam că faci sex cu vocea mea” Asta mi s-a părut amuzant, știi...? Mi s-a părut, pentru că voiam să-i spun... ”Dacă ai știi tu câți au făcut sex cu vocea mea” , dar m-am oprit... și știi de ce? Pentru că sunt prea speriată și prea sensibilă acum să pot vorbi despre trecut.

Și asta îmi amintește de domnul N. Mi-e foarte dor de el... ”Alyson, ești o proastă!”îmi spun... Ești o proastă pentru că te gândești la același tip de ani de zile! Sunt ANI, fato! Nu pot... jur că nu pot. Nu pot pentru că orice îmi amintește de el. MdM îmi amintește de el, muzica italiană, poeziile, Sicilia, pastele, TOT! Parfumul ăla... ți-l amintești? Ăla pe care l-ai considerat întotdeauna ca făcând parte din el, ca fiind aroma naturală a trupului său... Acela.

Și zilele trecute l-am văzut cu altcineva. Desigur, cred că I-a fost foarte greu să mă uite. A fost foarte radical cu orice avea legătură cu mine: le-a ars, le-a aruncat, le-a formatat din mintea și sufletul lui... Mi-e dor de el... mi-e foarte dor. Și de vocea lui...


Lecția nr. 1: ”Niciodată, dar niciodată să nu te-ncrezi în mine.”

luni, 3 iunie 2013

A minute with Maxwell - Pași către succes


Video-ul de astăzi va fi despre Pașii către succes. În acest video John Maxwell îți va împărtăși:

  • Secretele sale în crearea succesului
  • Ce fac oamenii de succes zi de zi
  • Cum îți poți atinge potențialul maxim de succes
 Așadar, urmăriți ședința de video-coaching de azi!

http://johnmaxwellteam.ro/pasi-succes

Nu uitați că au nevoie de feed-back-ul vostru pentru a-și îmbunătăți prezentările, evenimentele, comportamentul în social media.

vineri, 31 mai 2013

Marșul Sănătății cu Bicicletele – ANTIFUMAT Constanța – Mamaia 2012

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea - Conferinţa Muntenia organizează Marşul sănătăţii cu bicicletele – ANTIFUMAT între municipiul Constanţa și stațiunea Mamaia cu retur, duminică 02 iunie 2013 cu ocazia Zilei mondiale fără tutun, începând cu ora 16:00, eveniment avizat favorabil de către Primăria Municipiului Constanța.
Marşul sănătăţii cu bicicletele - ANTIFUMAT aflat la a V-a ediţie va fi organizat anul acesta prin participarea unui grup de cel puţin 60 de tineri şi vârstici de la instituţiile partenere și nu numai, care vor face traseul Constanţa - Mamaia pe biciclete respectând toată legislaţia rutieră şi de circulaţie pe drumurile publice.
Traseul pe care se va desfăşura Marşul sănătăţii cu bicicletele – ANTIFUMAT este următorul: Sala Sporturilor Constanţa, unde vor fi alocuţiuni ale organizatorilor şi ale invitaţilor speciali – B-dul Tomis (spre Primărie) – (dreapta pe) B-dul Ferdinand – (dreapta pe) B-dul 1 Decembrie 1918 – B-dul Alexandru Lăpușneanu – (dreapta pe) B-dul Aurel Vlaicu – Stațiunea Mamaia – retur la sensul giratoriu de la intrare în stațiunea Mamaia dinspre Năvodari – Stațiunea Mamaia – B-dul Mamaia – (dreapta pe) B-dul Soveja – Parcul Tăbăcărie parcare zona Gravity Park Constanța sosire.
Obiectivele acestei iniţiative acopera atât promovarea unui stil de viaţă sănătos în rândul tinerilor prin conştientizarea efectelor dăunătoare ale tutunului, alcoolului şi drogurilor şi implicit reducerea numărului de persoane ce consumă ţigări, cât şi protejarea mediului promovând mijloace de deplasare nepoluante, toate acestea fiind posibile prin promovarea implicării comunităţii locale prin voluntariat în viaţa civică şi dezvoltarea voluntariatului şi a responsabilităţii cetăţeneşti.

Pentru mai multe detalii:
http://adventistconstanta.ro/viile/festivalul-marii/113-marsul-sanatatii-cu-bicicletele-antifumat-constanta-mamaia-2013.html