miercuri, 9 august 2017

Diferențele dintre noi nu ne separă

Dar nici nu ne fac mai puternici.


Scriu postarea asta de pe telefon, pentru că nu mai am răbdare ... Nu mai vreau să aștept. Știi momentele alea când îți umblă o grămadă de lucruri prin minte? Sunt exact momentele în care vrei să fii liniștit, dar în capul tău este zgomot mai rău decât într-un club plin ochi în care toți sunt băuți și vorbăreți. În capul meu nu mă înțeleg nici măcar eu cu mine, pe tine te-am pus la colț.

Mă gândeam cât suntem de diferiți, știi? Și totuși, iată-mă lângă tine. Nu mă gândeam niciodată, nici măcar în momentul în care mi-ai spus că ai vrea să încercăm.

Tu visai și eu îți făceam jocul. Tu voiai o multinațională, eu să pot să fumez în birou.

Tu voiai să cucerești lumea cu charisma ta, eu mă gândeam cum îți stă în cămăși ... Într-o mie de cămăși diferite. ( Nu te prinde grena-ul ăla care îmi place Mie )

Tu manipulezi pe toată lumea cu ochii ăia traumatizant de frumoși, eu reușesc să te conving doar pe tine.

Tu conduci ca un nebun pe străzi, eu nici nu știu să întorc cheia în contact.

Tu citești mailuri, eu doar cărți polițiste sau de dragoste.

Tu scrii mesaje, eu încerc să mă abțin când vine vorba de spus lucrurile pe care le gândesc.

Tu nu ești sensibil. Chiar crezi că mă păcălești? Uite ceva ce avem în comun. Ești sensibil. Ești atât de sensibil încât te îndepărtezi de orice are potențial în a te răni. Eu stau acolo... Mi-e frică, dar vreau să demonstrez că pot.

Tu nu ceri ajutor, eu mă descurc și singură insa vreau să văd instinctul tău de a mă proteja.

Tu vrei să fii liber, eu vreau să fiu lângă tine.

Tu bei bere, eu aș sta ore în șir într-o cadă plină cu spumă și un pahar de șampanie constant plin.

Tu ești arogant și ai veleități de ființă superioară. Eu am cam obosit să îți mângâi și să îți ridică în slăvi ego-ul.

Tu nu reușești să susții oamenii din jurul tău, eu aș face orice să ajut... Pe oricine.

Ești de o imaturitate care frizează inconștiența, dar maschezi tot cu o alură de bărbat dur.

Eu evit să rănesc oameni, tu o faci doar să demonstrezi că poți.

Da, și tu mergi la teatru, dar nu ești boem.

Mie îmi plac poeziile suprarealiste, neomoderniste, aproape cubiste, îmi plac poeziile lui Mugur Grosu, Tristan Tzara, Yigru Zeltil,... Tu nici nu știi despre ce vorbesc.

Tu ești genul de superficial care se preface interesat. Mie îmi place de tine.


luni, 31 iulie 2017

Gillian Flynn - Fata dispărută ( recenzie )

     Fata dispărută de Gillian Flynn  este cunoscută mai mult pentru varianta în engleză a titlului, și anume Gone Girl. Acest fapt se datorează în principal ecranizării care a urmat după publicarea cărții și care a purtat același nume. Personal recomand întâi citirea cărții, apoi vizionarea filmului în cazul în care nu l-ați văzut deja. În ceea ce mă privește am aflat de existența cărții abia după ce am văzut filmul. Exact cum se întâmplă de obicei, cartea conține mult mai multe detalii și reușește să te țină într-un suspans continuu în timp ce se derulează firul acțiunilor. 

     Fără să stric surprizele și momentele cheie din carte, vă pot povesti în mare ceea ce se întâmplă: o soție dispare misterios de acasă, iar toate indiciile duc către învinovățirea soțului ei. Pe parcursul acțiunii se petrec o mulțime de răsturnări de situație de natură să inducă cititorului un sentiment de confuzie și suspans. Totul se învârte în jurul unui joc bolnav, iar în timp ce povestea înaintează se descoperă din ce în ce mai multe detalii concludente care vor oferi un final neașteptat. 

     Pot spune că este genul de carte pentru care îți dorești să ai cât mai mult timp (asta pentru că are un număr de pagini destul de mare), lectura este relativ ușoară, însă îți provoacă imaginația destul. Pe de altă parte, este genul de scriere care îți activează simțurile de detectiv, îți pune memoria în funcțiune și parc-ai vrea să notezi toate detaliile pe o foaie astfel încât să rezolvi cazul pe cont propriu. 

     Cartea este un thriller polițist, eu așa aș descrie acest tip de poveste care, personal, mă face foarte curioasă în legătură cu sursa de inspirație a autoarei.   


   
Ce spun alții despre carte:

 „Cine esti? Cum am ajuns aici? Sunt intrebari care il framanta pe Nick in ziua cand sarbatoreste cinci ani de casnicie. Si tocmai acum, sotia sa dispare pe neasteptate. Primul suspect este Nick. Desi isi sustine nevinovatia, dovezile impotriva lui nu inceteaza sa apara. Sub presiunea mass-mediei, face parada de cinism si de minciuni. Iar jurnalul lui Amy, descoperit de politie, dezvaluie ca mariajul lor era departe de a fi perfect. Este Nick un ucigas? Adevarul iti da fiori: este mai intunecat decat ti-ai fi imaginat.


Dacă v-am făcut curioși în privința cărții, este acum la reducere pe libris.ro



Alte informații

An aparitie: 2013
Autor: Gillian Flynn
Categoria: Carti thriller
Editie: necartonata
Editura: TREI
Format: 200x130
Nr. pagini: 616


Această recenzie a fost posibilă cu sprijinul libris.ro

marți, 4 iulie 2017

Bărbați fără femei - Haruki Murakami ( recenzie )

    Despre Murakami am auzit în mod repetat, sâcâitor și aproape disperat de la un prieten foarte drag mie. Am să îl numesc N. Cu toată presiunea venită din partea lui și un „citește-l, citește-l, citește-l” răsunând în capul meu am decis să încep cu romanul acesta - Bărbați fără femei. Bine, asta după ce m-a și provocat scurt așa... „ei, n-o să îți placă ție Murakami, tu ești cu poveștile de dragoste siropoase, romanțioase, dulci de-ți stă creieru-n loc.”

    Bine, că toată lumea care aude titlul îmi pune întrebarea „și... cum sunt bărbații fără femei?”, iar răspunsul meu succint, așa ca să includă tot... este Disperați.
Dar în sfârșit, titlul nu definește conținutul, în sensul în care în această carte Murakami nu vorbește concret despre acest subiect. Ca să vă dau un mic pont, doar ultima povestire atinge subiectul acesta, deși toate conțin un astfel de substrat.

     Ați ghicit! Cartea spune, de fapt, mai multe povești. 7 la număr, prin care autorul reușește să surprindă diferențele dintre bărbați și femei, expunând anumite slăbiciuni, excentricități. În aproape toate povestirile bărbații se găsesc în postura de a fi inferiori femeilor, în sensul felului de a iubi și de a fi credincioși. Ceea ce vreau să vă spun este că în majoritatea cazurilor femeile înșeală bărbații, iar aceștia își acceptă neputincioși soarta, dezvoltând o pasiune încă și mai mare pentru femeia care tocmai i-a trădat.

Mie una nu îmi prea place felul de a scrie al autorilor japonezi, însă Murakami iese un pic din tiparele prestabilite și reușește să îmi capteze atenția destul de repede prin modalitatea de a povesti.

Acum, așa cum spune N., Murakami este „greu”, are o scriitură densă și într-adevăr nu e pentru oricine. Este genul de carte de la care, după ce termini, trebuie să iei o pauză, trebuie să o „stingi” cu ceva mai ușurel atât de urmărit cât și de citit.

Totuși mi-am propus de acum care va fi următoarea carte de autor pe care să o citesc.  - Pădurea Norvegiană


Ce spun alții despre el?

Unul dintre cei mai bine vinduti scriitori ai Editurii Polirom
In noua sa colectie de povestiri, care, poate nu intimplator, imprumuta titlul celui de-al doilea volum de proza scurta al lui Ernest Hemingway, Haruki Murakami deseneaza relieful interior al unor barbati care fie au pierdut, fie n-au avut nicicind pe cineva. Fara ezitari, abil si nuantat, Murakami exploreaza peisajul lucrurilor care ii unesc sau ii despart pe barbati de femei, vorbind despre singuratatea barbatului, sexualitate si excentricitate, despre pierderi, regasiri si efectele devastatoare ale unor evenimente aparent minore; personajele lui sint minate in lupta de permanenta cautare a unui echilibru, a unui adevar si a unui fel de a-ti trai viata care sa impace sinele tau adevarat cu asteptarile celorlalti.
 
Samsa nu avea nici cea mai vaga idee unde se afla sau ce ar trebui sa faca. Abia daca intelegea, cu greu, ca acum el este omul pe nume Gregor Samsa. De unde stia el asta? Poate ca‑i soptise cineva la ureche in timp ce dormea: «Numele tau este Gregor Samsa». Inainte de asta insa, cine fusese el? Ce fusese?” (Haruki Murakami, Samsa indragostit)




Alte informații
An aparitie: 2014
Categoria: Literatura contemporana
Editura: POLIROM
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 200
Traducator: Iuliana si Florin Oprina


Zilele acestea cartea este chiar la reducere AICI.

Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul Libris.ro 

marți, 6 iunie 2017

Kinderland - Liliana Corobca ( recenzie )

Înainte de a începe să scriu despre carte vreau să mă scuz în fața voastră. După cum știți, disertația e la doar câteva zile începând de acum și am avut o perioadă infernală. Promit să vă povestesc după ce termin cu toate, după ce mă liniștesc. 

Acum să povestim despre carte. Am văzut-o pentru că Liliana Corobca era autoarea lunii pe www.libris.ro

Kinderland... mi s-a părut inițial că sună a ceva lume fantastică într-un univers numai al copiilor,... Dar ceea ce mi-a atras atenția asupra cărții a fost descrierea. Bine, e adevărat, eu nu citesc descrierea cărților de frică să nu fiu dezamăgită la final. 
Despre această carte am citit atât <<La doisprezece ani, Cristina este nevoita sa devina „mama”>>   dar atât! niciun cuvânt mai mult... atât am putut eu în momentul acela până să mi se activeze neuronii. Bineînțeles că vreau să spun că atât mi-a trebuit să îmi dau seama că pare să fie o carte foarte tare și au fost cele 5 cuvinte dintre „mi-aș dori” și „click to buy”

Da. Deci Kinderland este o lume fantastică într-un univers numai al copiilor... însă nu așa cum credeam eu. Este o lume a copiilor ai căror părinți nu sunt lângă ei. Este universul copiilor care s-au maturizat forțat. 

Da. Am plâns și la cartea asta... nu știu dacă vi se mai pare ceva, însă pe mine m-a făcut să văd și alte adevăruri despre cum e să ai nevoie de afecțiune mai mult decât de bani.... 

și mi -a provocat un dor de mama, ceva de nu vă pot spune, deși sunt la 2 ore distanță de ea, deși vorbim zilnic la telefon și ... deși o văzusem cu doar câteva zile înainte. Și acum îmi dau lacrimile când îmi trec prin minte ca niște flash-uri așa citate din carte. 

Da. Kinderland te învață cât de inteligenți și complecși pot fi copiii, te face să te gândești dacă tu la vârsta Cristinei făceai la fel sau gândeai la fel. Sigur nu. 

Și m-a marcat cel mai mult că fata asta, copiluțul ăsta de 12 ani era atât de puternică ... cred că mai puternică decât am să fiu eu în toată viața mea. Eu nu pot să mă abțin din plâns, cu atât mai mult cu cât este un subiect atât de sensibil cum e familia. Și uite că iar îmi dau lacrimile ...

Pe cât era de puternică Cristina pe atât de naivă era. De fapt, voia să fie naivă. Voia pentru că spera ca asta să îi aducă părinții înapoi. 

Nu vă spun câte a făcut să își aducă părinții înapoi... vă las să citiți.  Dacă vreți, cartea o găsiți AICI și e la reducere! 



Alte informații:

Cod: POL978-973-46-5516-8
An aparitie: 2015
Categoria: Literatura Romana
Colectie: TOP 10+
Editie: Necartonata
Editura: POLIROM
Format: 11x18
Nr. pagini: 200


Această recenzie a putut fi realizată cu ajutorul libris.ro 

vineri, 26 mai 2017

Despre ritualul meu zilnic de îngrijire a feței

     Vă rămăsesem datoare cu un articol despre kit-ul NovAge pe care il primisem cadou de Paște. Așa cum vă povesteam, aflasem de noile produse NovAge by Oriflame și chiar îmi doream și eu unul, motiv pentru care prietena mea m-a invitat la o testare gratuită a tenului în urma căreia am descoperit care dintre cele 4 tipuri de kit mi se potrivește. Principalele probleme cu care se confruntă  tenul meu sunt : lipsa luminozității, deshidratarea pielii și pori cu aspect mărit. Așadar, cel mai indicat set pentru mine este cel dedicat persoanelor 20+.


Trebuie să încep prin a vă spune că NovAge mi-a schimbat rutina de îngrijire a tenului și mi-a demonstrat că pașii pe care îi urmam eu înainte nu erau cei corecți. Ca să înțelegeți despre ce este vorba, vă voi descrie produsele și utilizarea lor:

    Pasul 1 – Gelul de curățare + Loțiunea tonică
Așa cum știți, gelul de curățare nu trebuie să lipsească din ritualul vostru de îngrijire. De ce? Pentru că produsul în sine este destinat curățării celulelor moarte de la nivelul tenului, acumulate pe parcursul unei zile/nopți. După clătirea gelului, intervine acțiunea loțiunii care are rolul de a tonifia tenul prin reglarea pH-ului și închiderea porilor.

    Pasul 2 – Îngrijirea zonei din jurul ochilor
Eu una omiteam până acum această etapă, ce-i drept, iar  kit-ul a fost un „wake-up call” prin modul lui de acționare. Prima aplicare am simțit-o oarecum mentolată, deși compusul din care este alcătuită crema nu are niciun fel de extracte pe această bază. Explicația este una simplă: pielea din jurul ochilor este ceva mai specială și are nevoie de hidratare. La contactul cu pielea, produsul începe imediat să „lucreze” și de aici și senzația de ușoară răcire.  Totodată, crema vine cu un applicator special creat pentru această zonă sensibilă.

     Pasul 3 – Serul de luminozitate
Serul este special formulat pentru a amplifica efectul cremelor de zi și de noapte și pentru a oferi pielii un impuls instantaneu de strălucire.
În ceea ce mă privește, experiența mea cu acest ser (combinat cu efectul cremei de ochi ) a fost una incredibilă. „Perechea minune” Cremă de ochi +  ser a reușit să îmi șteargă de pe față urmele orelor nedormite din ultima vreme.

     Pasul 4 – Crema de zi/noapte   
Crema de zi asigură hidratare și protecție antioxidantă de-a lungul întregii zile, pe când crema regeneratoare de noapte hidratează intens și stimulează reînnoirea celulară în timpul somnului. Pentru a fi mai sigură, eu folosesc crema de zi și pe post de bază/primer pentru machiajul zilnic.
Toate aceste etape îmi iau fix 5 minute și pot fi reluate atât dimineața cât și seara. Ca idee, cantitatea din setul NovAge vă ajunge cu aproximație o lună și jumătate în contextul folosirii zilnice.
Trebuie să vă mai spun și că există acest kit pentru segmentele de 20+, 30+, 40+ și 50+.

Dacă v-am făcut curioase și dacă vreți și voi o testare gratuită a tenului luați legătura cu prietena mea!

Bianca Mătușa
0767474667

P.S.: Este foarte drăguță și vă va oferi o reducere la achiziționarea unui astfel de kit. Plus, dacă o întrebați, vă povestește și cum puteți obține un trip în Italia pe baza acestor produse.


marți, 4 aprilie 2017

Oscar şi Tanti Roz - Eric-Emmanuel Schmitt ( recenzie )

     Oscar si Tanti Roz  mi-a fost recomandată de Luciana. Mi-a spus că e foarte faină şi că Eric-Emmanuel Schmitt  scrie foarte mişto. 
     Aşadar, iată-mă cum am devorat cartea în câteva ore, de nu îmi venea să o mai las din mână, doar-doar se schimbă ceva în acţiune cât timp eu nu-s acolo. Nu, nu s-a schimbat nimic, nu, Oscar nu s-a făcut bine, deşi speram încă de la început, deşi mă gândeam că o carte nu are cum să fie atât de tristă. Şi totuşi, iată-mă plângând la sfârşit. 
Ca să înţelgeţi ce vă tot îndrug eu aici sub influenţa traumei emoţionale la care m-am supus, vă povestesc mai pe-ndelete: Oscar e un puşti de 10 ani şi e tare bolnăvior. 

    Toată cartea este scrisă sub forma unor scrisori foarte emoţionante, scrisori care nu au cum să nu te sensibilizeze. Dar mai presus de sensibilizare, autorul vrea să înţelegi ceva. Să înţelegi cum e viaţa asta, cum să te bucuri de ea ca şi cum ai trăi 10 ani într-o zi, ca şi cum nu ştii când se termină totul şi ar fi păcat să nu fi făcut toate câte ţi le doreai. 
     Oscar şi Tanti Roz nu e despre speranţă, deşi o aştepţi, deşi te gândeşti că în cărţi întotdeauna lucrurile se termină cu bine... nu. Oscar şi Tanti Roz este despre cum să îţi accepţi destinul, despre cum să faci să conteze tot ce ai trăit până acum. Este despre lecţii de viaţă şi lucruri făcute la timpul lor. Este despre oportunităţi, dacă vreţi, şi despre cum să nu ratezi niciuna. Este despre "nu lăsa pe mâine ce poţi face azi" sau despre "trăieşte clipa". Mai este şi despre cum reuşesc oamenii să găsească credinţa pe ultima sută de metri.
     Nu vă spun mai multe. Vă las să o citiţi şi să îmi spuneţi voi mie despre ce este. 


Dacă v-am făcut curioşi şi sensibili, dacă aţi trăit într-un vârtej continuu de casă-muncă-responsabilităţi şi aţi uitat cum e să vă gândiţi ce va fi până la următorul deadline, cartea o puteţi găsi aici. 


Mai multe informaţii despre carte:
An aparitie: 2012
Categoria: Literatura contemporana
Editie: Necartonata
Editura: HUMANITAS
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 114
Traducator: Denisa Comanescu


Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul libris.ro

marți, 14 martie 2017

Căutând-o pe Alaska - John Green ( recenzie )



     John Green, acest autor din ce în ce mai cunoscut printre cititorii din România, acest scriitor din ce în ce mai cerut și „mai mainstream” dacă mă pot exprima așa... mi-a atras atenția de ceva timp. Dintre toate cărțile lui m-a frapat prima și prima dată acest titlu. De ce? Pentru coperta destul de simplistă și pentru că promitea ceva suspans combinat cu thriller, mă gândeam eu. Ei bine, în cel mai sincer mod cu putință aș putea afirma nu doar că a fost foarte interesantă această scriitură, însă m-a făcut să îmi propun să citesc toate cărtile lui Green. 

     Romanul începe simplu, ușor plictisitor, prin începutul poveștii lui Miles, un adolescent diferit care își continuă studiile departe de orașul în care locuia până atunci cu părinții lui. Deși până în acel punct nu pare nimic palpitant, întotdeauna îmi revenea în minte titlul și-mi spuneam că SIGUR de la o clipă la alta trebuie să se întâmple ceva. 
Povestea continuă lin: Miles începe să se acomodeze cu schimbarea mediului, cu noutatea plecării de acasă, cunoaște oameni noi, își face prieteni și se îndrăgostește pentru prima dată. De aici, totul ia o turnură previzibilă, odată cu personajul nostru care începe să devină un adolescent normal: bea, face farse, fumează. 
După cum am intuit și din titlu, prietena lui Miles, Alaska, de care acesta este îndrăgostit, în sensul căreia poartă dispute interminabile cu propripa conștiință, dispare într-un mod subit, crunt, lucru care șochează pe toată lumea care o cunoaște. Prietenii ei sunt cu atât mai șocați cu cât au văzut-o cu doar câteva momente înainte de eveniment. 
Cartea continuă aproape ca un roman polițist prin care cei mai afectați de dispariția tinerei se transformă în detectivi pentru a elucida misterul din jurul personalității Alaskăi Young și, cu atât mai mult, din jurul dispariției acesteia.

     Dacă vreți, această carte este un bildungsroman diferit de ceea ce am văzut în scriitura autohtonă, un roman al maturizării rapide, ilustrată într-o serie de acțiuni specifice adolescenței și tinereții, dar care este fulgerător întreruptă de o întâmplare tragică și care îi face pe cei implicați să se maturizeze înainte de vreme.

     Nu vă spun finalul, vă las să o citiți și să îmi spuneți dacă intuiați sau nu ceea ce se va întâmpla.

Primul prieten.
Prima iubire.
Ultimele cuvinte.
ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre în ultimele lor clipe de viaţă – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut".
Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoarea Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simón Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?"
DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.

Această carte aparține patrimoniului Bibliotecii Mitropolitane București și o puteți găsi la indicativul 821eng(73)/G78

Alte informații despre carte:
Nr. de pagini: 288
ISBN: 978-973-707-928-2
Anul apariţiei: 2014

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

vineri, 10 martie 2017

Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc ( recenzie )


     Am ajuns, în sfârșit, să pun mâna pe această carte după o lungă perioadă de căutări și acumulat informații despre autor și, mai ales, despre scriere. Spun „lungă” pentru că mi-a luat ceva timp să mă conving să o citesc.
     Deși este un personaj controversat, cunoscut până acum doar în lumea mondenă, Codin Maticiuc reușește să pătrundă în literatura românească contemporană într-un mod inedit, având o scriitură cu adevărat unică. Popular în cercul mondenilor din România, tânărul milionar se transformă dintr-un băiat de bani-gata, dintr-un fițos superficial cu un IQ aproape de zero, în genul acela de băiat frumușel, romantic și deștept de care s-ar îndrăgosti orice fată.


    Volumul este structurat într-o serie de 13 scrisori adresate – probabil - adevăratei sale iubite, alternate cu mici inserții de comentariu din partea autorului, iar cartea devine un calup de mărturisiri cu privire la natura sa de „vampir consumator de suflete”.
     Pe tot parcursul celor 200 de pagini ajungem să cunoaștem partea nevăzută  a lumii mondene din România și nu numai, cunoscând secretele din spatele idilelor și relațiilor din showbiz.
Ce spun alții despre carte:
„Am citit manuscrisul, la început pe o diagonală, apoi pe alta, și din nou pe prima. Nu din comoditate sau lipsă de interes, ci de draci... Sunt, cumva, prea aproape de temă. Dar tema îmi place, este adânc integrată în epiderma modei care ne bântuie. Îmi place mintea ascuțită brici care încearcă să se elibereze tăind în stânga și-n dreapta fără a măsura altfel decât cu privirea rece, înghețată de atâta conștiență de sine.“ Florin Chilian 

„Există oameni care nu așteaptă să li se dea. Ei doar întind mâna și iau. Iau întâmplări, iau ființe, iau senzații, sentimente, obiecte, anotimpuri, locuri. Codin Maticiuc e unul dintre oamenii de genul ăsta. Consumatorul de suflete este felul lui de a da ceva înapoi lumii din care ia cu atâta nesaț. O carte care se citește pe nerăsuflate, mai ales după ce renunți să te mai întrebi dacă povestea e ficțiune sau realitate.“ Lia Bugnar 

„O proporție covârșitoare a celor care ne vizitează țara pot depune mărturie că viața de noapte bucureșteană este, cu adevărat, ceva ieșit din comun. Am început să citesc ce a scris Codin cu mari rezerve. Știam că are o inteligență peste medie. Avem de-a face cu un jurnal insolit. Un breviar de tipologii feminine și trăiri ale unui «mare superficial». Cred în talentul lui literar, și mai ales în modernitatea scriiturii.“ Mihai Bendeac 

„Surprinzător de interesantă descrierea unui mediu aproape necunoscut omului de rând. Umorul și autoironia personajului sunt uimitoare. Și dau un aer aparte observațiilor făcute de la înălțimea meselor pe care tronează destrăbălarea sufletelor cumpărate, vândute sau închiriate pentru o noapte.“ Dan Chișu 



Alte informații despre carte
Format carte: 13 x 20
Numar pagini: 208
ISBN: 978-973-724-900-5
Data publicatie: 30.11.-0001
Colectie: 
Lista lui Alex. Ștefănescu
    


Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul Editurii ALL. Acum cartea este disponibilă și cu autograf pe site-ul editurii. 

duminică, 12 februarie 2017

Secretul soțului - Lyane Moriarty ( recenzie )


Cu toții avem secrete, nu? Unele periculoase care ne-ar schimba viața la 180 de grade, altele nesemnificative pentru viitorul nostru. Și totuși, cu toții alegem să ținem un secret, fie față de persoanele  iubite, fie față de noi înșine, canalizându-ne toată energia să îl ignorăm, gândindu-ne că dacă nu este pronunțat cu voce tare, acesta nu există.

„Secretul soțului” este romanul care ne arată exact acest aspect al vieții cotidiene a fiecăruia. Este o carte despre secrete mai mult sau mai puțin rușinoase, dar care, odată ieșite la iveală pornesc o furtună în viața celui vizat. În roman sunt relevate 3 destine, toate 3 fiind sfredelite de suferințele și emoțiile aferente unui secret greu de îndurat.

Deși greoaie și dificilă prin prisma celor trei fire narative pe care le împletește, cartea este o demonstrație reușită de răsturnări de situație (chiar dacă pe cele mai multe dintre ele le-ai fi intuit), dovedind în cele 476 de pagini că poată să te țină cu sufletul la gură ori de câte ori crezi că ești aproape de o dezvăluire.

Dacă ar trebui să încadrez scrierea într-un gen, cred că ar fi o poveste de tip thriller, inspirată din realitate. Greutățile prin care personajele trec și modul lor de încasare a unor lovituri demne de un adevărat cutremur al unei vieți de familie liniștite (uciderea fiicei tale, aflarea veștii că soțul tău este un criminal sau că este îndrăgostit de verișoara ta), face ca scriitura să fie mai credibilă, ca și cum ar fi inspirate din niște fapte reale. Pe de altă parte, în lectură întâlnim și fenomene rar întâlnite în viața reală: criminalul nu este pedepsit deși mărturișeste oribila faptă, însă o forță karmică îl pune pe acesta în aproximativ aceeași situație.

Sfărșitul cărții are scopul de a aprofunda și reîmprospată concluziile cititorului, lămurindu-i acestuia anumite aspecte neștiute din poveste (unele mai tragice decât altele) și oferindu-i o doză de creativitate punându-i întrebarea „Cum ar fi fost dacă ... ?”

Personal, nu reușesc să surprind fluența unei acțiuni dacă este prezentată în segmente așa cum a scris-o Liane Moriarty, însă deși am citit-o un pic mai greu (3 zile, fiind întreruptă de activitățile cotidiene), cartea se dovedește a fi destul de creativă în jocul ei dintre adevăr și minciună.



Această carte aparține patrimoniului Bibliotecii Mitropolitene București și o puteți găsi la indicativul 821eng(94)/M89 .  


luni, 6 februarie 2017

Mâine - Guillaume Musso ( recenzie )





     „Mâine” este a doua carte pe care o citesc a lui Guillaume Musso. Ce-i drept, a fost un pic mai abiguă decât prima, însă a avut un pic mai mult „thriller” în ea. Și chiar dacă anumite elemente nu se leagă, Musso reușește să facă finalul cărții la fel de imprevizibil cum îi e stilul.

     „Emma locuieşte la New York, are 32 de ani şi încă îl mai caută pe bărbatul vieţii ei. Matthew locuieşte la Boston, şi-a pierdut soţia într-un cumplit accident de maşină şi îşi creşte singur fetiţa de patru ani. Cei doi se cunosc pe Internet şi, după un schimb de e-mailuri, cred că au în sfârşit dreptul la fericire. Dornici să se vadă, îşi dau întâlnire într-un micuţ restaurant italienesc din Manhattan. În aceeaşi zi, la aceeaşi oră, fiecare dintre ei intră pe uşa restaurantului. Sunt conduşi la aceeaşi masă şi totuşi... nu se vor întâlni niciodată. Joc al minciunilor? Fantasma unuia? Manipularea celuilalt? Victime ale unei realităţi care îi depăşeşte, Matthew şi Emma îsi vor da repede seama că nu e vorba de o simplă întâlnire ratată... ”

     Ca să fiu un mic spoiler, am să vă povestesc fără prea multe detalii ce se întâmplă cu cei doi. Emma trăiește în anul 2010, iar Matthew în anul 2011.  Este o diferență de 1 an între cei doi chiar dacă New York și Boston nu sunt atât de depărtate unul de celălalt. Emma și Matthew nu reușesc să se întâlnească și comunică printr-un singur dispozitiv... același dispozitiv. Așa cum probabil intuiți, intervin niște schimbări în prezentul și viitorul ambilor protagoniști.

     Cartea este plină de răsturnări de situație care îți pun sângele în mișcare, genul de momente în care ai nevoie de o pauză de la citit pentru că altfel nu ai mai putea continua. Nu știu dacă vouă vi se întâmplă, însă în momentele cele mai tensionate din carte, eu am nevoie de o mică pauză. Guillaume Musso mă face să trăiesc cartea, paragraf cu paragraf.

     Dacă v-am făcut curioși, aștept comentariile cu părerea voastră despre carte.


       Detalii despre carte:
Format carte: B5 Cartonată
Numar pagini: 448
ISBN: 978-973-7249579
Data publicatie: 22.12.2015

Colectie: Guillaume Musso


Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul Edituri ALL.
Cartea este disponibilă AICI .

joi, 2 februarie 2017

Central Park - Guillaume Musso ( recenzie )

     Vreau să încep acest articol prin a vă mărturisi cât timp am căutat această carte. Despre Guillaume Musso auzisem destul de puţine lucruri şi aveam şi mai puţine persoane cunoscute care citiseră măcar o carte a lui, totuşi internetul vuia de fotografii, recenzii şi discuţii pe marginea cărţilor sale. Iar cum eu, cu încăpăţânarea mea spcifică, am hotărât să nu citesc nicio recenzie/părere înainte de a pune mâna pe carte, mă găseam pusă într-o ipostază care îmi punea la încercare răbdarea.

     Fără să o mai lungesc a durat aproximativ 3 luni până ce am reuşit să prind Central Park, cartea ce a fost vândută în peste 75.000 de exemplare la doar 3 zile de la lansare. Este un thriller uşor romantic, plin de suspans şi cu un final neaşteptat. În 360 de pagini te ţine cu sufletul la gură, îţi stimulează toate simţurile şi îţi pune imaginaţia în funcţiune. Modalitatea folosită pentru a povesti acţiunea te face să te simţi ca şi cum ai vedea un film, însă prin ochelari de realitate virtuală. Din când în când, în acţiunea propriu-zisă sunt inserate fragmente din trecutul unuia dintre protagonişti, flash-back-uri ce reuşesc să desăvârşească personajul şi să îl plaseze într-o acţiune verosimilă.





     În linii mari, povestea sună aşa:
"Alice și Gabriel n-au nicio amintire din noaptea care tocmai s-a încheiat. Cu toate acestea, n-o vor putea uita curând... Alice este o blondă zveltă de vreo treizeci de ani, căpitan de poliție în Brigada Criminalistică din Paris. Gabriel este un pianist de jazz american. Cei doi se trezesc la 8 dimineața pe o bancă din Central Park, New York, legați cu cătușe unul de altul. Nu se cunosc și nici nu își amintesc să se fi întâlnit vreodată. Mai mult decât atât, cu o noapte înainte, Alice a ieșit să petreacă împreună cu trei colege pe Champs-Elysées, iar Gabriel a cântat cu un saxofonist la Brown Sugar, un club de jazz din Dublin. Acum realizează că au rămas fără acte, fără bani și fără telefoane mobile. Iar dacă nu aveau deja suficiente motive să se alarmeze, Alice are cămașa pătată de sânge și din arma ei lipsește un glonț. La frică se adaugă disperarea. În mod evident, ceva grav se petrecuse în noaptea aceea și nu au altă soluție decât să afle ce s-a întâmplat. Adevărul pe care îl vor descoperi le va schimba viețile pentru totdeauna. "

     Deşi începe cam ca seria de filme Saw, (un personaj despre al cărui trecut nu ştim nimic, doar intuim anumite vicii, este pus într-o situaţie limită, într-un punct în care trebuie să demonstreze dacă preţuieşte viaţa) povestea din Central Park este total diferită. Acţiunea îţi pune sângele în mişcare, te lasă să faci supoziţii şi apoi îşi schimbă total cursul. Nu este exclus ca în timpul în care lecturaţi cartea să nu vă puteţi înăbuşi tot felul de exclamaţii (la mine a predominat "Nu creeed!"). Aşteptaţi-vă ca tot ce pare previzibil să ia o întorsătură incredibilă, iar voi să nu vă puteţi despărţi prea uşor de acţiune. Pe mine m-a antrenat destul cât să termin în doar câtva ore.

     Per total, cartea este despre o poveste ciudată de dragoste, despre o soartă care este prea nedreaptă cu unii şi prea blândă cu ceilalţi. Este despre viaţă şi cum lucrurile par mai simple când iubeşti şi eşti susţinut.


Dacă v-an făcut curioşi, cartea este disponibilă AICI .
Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul Editurii ALL. 

luni, 15 august 2016

City Wave - prima balaceala de 330 de metri lungime din capitala!

In perioada, 27 - 28 August, cel mai lung Slide Urban din lume va fi gata sa primeasca pe cei dornici sa descopere un eveniment cu adevarat inedit. Prin achizitionarea prezentului bilet, cumparatorul se obliga sa accepte si sa respecte regulamentul evenimentului, disponibil pe www.citywave.ro/regulament
Atractia principala este Slide-ul, cu o lungime de 330 de metri, avand 3 culoare, ce va fi amplasat intr-un decor urban absolut spectaculos:
pe Calea 13 Septembrie, mai exact pe panta situata langa Casa Poporului.
Vino sa traiesti senzatii noi, intr-un eveniment care duce distractia urbana la un nou nivel:
vei aluneca folosind colacul primit, pe Slide-ul alimentat continuu cu apa, pe o lungime de 330 de metri, intr-un peisaj urban senzational dat de cladirea Casei Poporului, pe muzica oferita de KissFM.
In plus, evenimentul este deschis si familiilor cu copii (6 - 14 ani) pentru care am rezervat un Culoar dedicat in intervale de timp plasate in prima parte a zilei.
Aceste eveniment, in premiera in Romania, se va desfasura intr-un interval limitat de doar doua zile, de dimineata si pana seara, asa ca nu rata ocazia sa fii acolo, impreuna cu prietenii tai, fie ca sunteti din Bucuresti sau nu.

Pe scurt, apa si veselia, spiritul liber si tanar sunt coordonatele acestui eveniment absolut inovator pentru Romania.
Muzica si momentele funky asigurate de Kiss FM, vor deveni fundalul sonor al intregului eveniment.
Tot ce iti mai ramane este sa iti achizitionezi unul dintre cele 20 000 de bilete puse in vanzare incepand cu 1 iulie, de pe site-ul www.iabilet.ro, din reteaua ia Bilet si de pe site-ul www.citywave.ro.
Pretul unui bilet este de 35 lei, valabil pentru unul dintre cele trei intervale orare disponibile pe parcursul unei zile. 09:30-12:30, 13:00-16:00, 16:30-20:30.
Evenimentul este organizat de consortiul Artvendo SRL si Media Concept Store SRL.

Bilete gasiti pe www.iabilet.ro si in reteaua iabilet (Hard Rock Cafe, Beraria H, Magazinul Muzica, Reteaua SAY SHOP,Agentiile Perfect Tour, stand-ul de bilete de la Metrou Unirii 1 (langa casa de bilelete Metrorex), Magazinele IQBox si Uman si pe cele 1500 de terminale self-service ZebraPay din Kaufland, Cora, Auchan, Carrefour si Mega Image din toata tara). Online puteti plati cu cardul, Paypal, pe factura la Vodafone, pe factura Orange, ramburs cu plata cash prin FanCurier oriunde in tara sau prin OP.

sâmbătă, 28 mai 2016

Suntem cum alegem să fim

Nu vreau poze triste,  în alb și negru. Vreau 1000 de tonuri calde, un milion de nuanțe.  Vreau să pulseze viața în fotografiile mele, să râdă cu mine, ca mine, să te facă pe tine să zâmbești când te uiți la ele. Vreau să radieze de fericirea mea, unori închipuită, alteori o mască și de cele mai mule ori, cu mari eforturi, reală.  Vreau să redea cine sunt. Cine aleg să fiu în fiecare zi. Chiar și când am motive de plâns cu sughițuri și mușcat din pernă... ca acum, poate. Să mă vezi întotdeauna zâmbitoare, plină de energie. Eu nu renunț, mai ales la oameni și încerc să le dau șanse iar și iar, deși mi-am luat-o rău și știu sigur că mai urmează.  Eu vreau să transmit tuturor din energia mea, din starea mea de bine, din nebunia mea. Îmi place când oamenii râd de râsul meu, când mă văd nebună,  zăpăcită, sărită de pe fix. Îmi place să fiu un titirez colorat, agitat, care își ocupă timpul cu lucruri frumoase care îți hrănesc sufletul și mintea, care visează,  trăiește pe norișori creați de mine în culoarea preferată. Aleg să fiu așa pentru că vreau să le transmit energie celor din jurul meu, nu să îi sec. Aleg să îmi pese ce cred ceilalți despre mine, în măsură direct proporțională cu importanța lor pentru mine. Suntem cum alegem noi să fim, iar dacă ești trist, mohorât,  fără motivație,  cu fotografii alb-negru, dacă te ghidezi după inerție,  dacă trăiești în trecut, suferi, retrăiești,  compari și te intristezi, ești pentru că TU alegi să fii așa.

luni, 23 mai 2016

Ryan Gosling şi Russell Crowe sunt ,,Super Băieţi” din 27 mai, numai la cinema

Un film care se bucură de susţinerea criticilor de specialitate, după ce a putut fi vizionat în exclusivitate la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, ,,Super Băieţi” este o comedie plină de acţiune care îi aduce din 27 mai peRyan Gosling şi Russell Crowe în rolul unor detectivi incredibil de amuzanţi, în cinematografele din România.

Povestea filmului „Super băieţi” are loc în Los Angeles în anii ’70, când nepriceputul detectiv particular Holland March şi bătăuşul Jackson Healy trebuie să lucreze împreună pentru a rezolva cazul unei tinere dispărute. Investigaţiile lor duc, în mod surprinzător şi complet neaşteptat, spre o conspiraţie la nivel politic înalt. De la starlete ale cinematografiei pornografice, până la asasini plătiţi şi proteste ecologice, toate par să aibă o singură miză, greu de înţeles pentru aceşti stângaci parteneri.

Scriitorul şi regizorul Shane Black ne spune: „Los Angelesul în anii ’70 era un oraş încă în formare, acoperit de poluare, care era aproape ca o crustă deasupra oraşului, iar Hollywood Boulevard era un lăcaş al pornografiei. În acest scenariu, îi avem pe cei doi zăpăciţi care se trezesc într-o situaţie extremă, atunci când descoperă cea mai mare conspiraţie. Deci avem corupţia, avem decadenţa şi apoi s-a născut întrebarea cât de nepotriviţi putem să-i facem pe cei doi să fie pentru sarcina pe care singuri şi-au atribuit-o”.

„Shane creează aceste lumi cu propriul lor mers, uşor suprarealiste, dar ancorate în realitate”, remarcă Gosling. „Şi personajele lui sunt exagerate, dar ai impresia că le cunoşti. La nivel fundamental, „Super băieţi” este o poveste cu detectivi, pe care Shane a reuşit să o transforme. Ai impresia că mergi spre dreapta, dar el îţi schimbă brusc traiectoria la stânga”.

Crowe este de acord: „Un film cu detectivi bun trebuie să fie întotdeauna complex. Pe măsură ce se desfăşoară acţiunea, te simţi tot mai confuzpentru ca la finalul acestei călătorii să descoperi că toate părţile implicate sunt interconectate.

Distribuit de Freeman Entertainment, filmul „Super băieţi” îi aduce pe Ryan Gosling şi Russell Crowe în premieră pe marile ecrane din 27 mai.

miercuri, 11 mai 2016

Management 360 (live blogging)

Am ajuns, ne-am băut cafeaua, am râs... acum ne apucăm de treabă.


Primul panel este despre rețete, despre cum ajungi top manager, care sunt ingredientele necesare în drumul spre succes în management. 

Violeta Luca, Microsoft România, povestește despre începuturile ei în leadership, de la Whirpool, la Flanco și eMAG: „Alege oamenii care sunt complementari cu tine, nu aceia cu care te asemeni, ci aceia cu care te completezi”
Cultura performanței este un subiect de interes în ultima vreme, mai ales în domeniul ecommerce.
„Atunci când îți alegi indicatori (KPI) este important să ți-i alegi pe aceia care fac sens pentru companie, pentru cultura organizației și pentru clienți.”
„Atunci când vine vorba de performanță, totul începe de la tine. Și mai este legat de modul de gândire: fix sau orientat spre dezvoltare. Fix - dorința de a <da> bine, dezvoltare - dorința de a învăța.”
„Dacă eșuezi trebuie să o faci foarte rapid, dacă înveți... fă-o și mai rapid.”


„Unul dintre lucrurile importante pe care trebuie să le faci cu echipa este un reality check : De ce existăm? Cum ne comportăm? Cum reușim? Ce este cel mai important acum? Cine face, ce și până când? ”

Cu Dragoș Sîrbu, Flanco, vorbim despre miturile legate de CEO și despre cum ajungi CEO.



„Deciziile în cazul CEO-ului sunt și plăcute, și neplăcute. Nu ai cum să spui pas, nu ai timp liber... Eu ca CEO nu am timp liber, în vacanță sunt tot conectat la mail și la ce fac cei 1400 de angajați,” 
„În ceea ce mă privește, am să cedez oricând locul celui care poate să îmi spună în întregime ce este Flanco și ce face Flanco diferit.”
Nineta Ceaușu, Telekom, oferă o listă To Do pentru manageri: „ Change management, Strategic thinking, Business Simulation. To feel : managing ambiguity, managing millennials. Chiar și atunci când știi toate răspunsurile, când știi și cum se face... chiar acum în timp ce vorbim... întrebările se schimbă. Punem foarte mult preț pe generația Y, veniți din zona universitară, pentru că de acolo suntem siguri că vin viitorii manageri. ”

Despre leadership în domeniul bancar, cu Andrei Dudoiu, Banca Transilvania
„Un leader trebuie să fie un servant. Să fie gata să își ajute colegii. Ca valori, sinceritatea este importantă, iar recunoașterea și asumarea greșelilor sunt la fel de importante. Cred în leadershipul participativ, pe termen lung câștigul este semnificativ. ”



„Rule number 6: Don`t take yourself so God Damn serious. Regulile de la 1 la 5 nu există.”

Cu Viorel Panaite, Human Invest, facem un mic exercițiu cu un coleg de la masă, căruia să îi împărtășim idei despre o persoană cheie din viața noastră. 

Cum ieși din cercul vicios al jocurilor de putere


„Competența de aliniere: competența de a pune valorile și scopul în mijlocul a ceea ce fac, dacă decid să mă dezvolt ca manager. ”

După o scurtă pauză, în care ne-am destins, în care ne-am îndulcit...am cunoscut oameni faini... începem al doilea panel. 
Vorbim despre corporate well - being, ce vor astăzi angajații, cum lucrezi cu generația Y și cum faci carieră fără să dezechilibrezi balanța work-life. 

Despre importanța de a ne simți bine la locul de muncă, cu Mihai Popa Radu, Seeds for Succes
„În Europa procentul de neimplicare la locul de muncă este de 26%, pe când rata de engagement este de 11%. În timpul în care suntem treji, mintea noastră e absentă timp de 47%.” 
„Până la a face ceva, oamenii au în spate o emoție. ”

Marius Tudosiei, Băcănia Veche, spune : „În companiile care se desfășoară într-o clădire pe mai multe etaje... angajații au tendința să se stratifice, din punctul de vedere al comfortului la muncă.”



„Trebuie să găsim un echilibru între cât dăm, cum dăm angajaților libertate, cât și cum le oferim comfortul astfel încât să fie motivați și să fie eficienți în continuare. ”