duminică, 22 august 2010

Minunile NU ţin 3 zile

Da,aşa e.Minunile NU ţin 3 zile...Rectific..NU orice minune ţine 3 zile.De fapt,ele ţin doar 2 dar în a 3-a zi îţi dai seama ce s-a'ntâmplat.

Cum eu am spus întotdeauna că bărbaţii care înşeală sunt nişte insensibili,porci,nesimţiţi,dobitoci şi fustangii,eh uite că se'ntâmplă lucruri de natură să-mi demonstreze contrariul...cel puţin în unele cazuri.


Şi ştii,din punct de vedere feminin se întâmplă exact la fel,doar că noi sperăm ca EL să se schimbe,şi ghici ce! nu se'ntâmplă aşa deloc.

De curând se presupune că am avut o idilă cu principii seriose care s-a sfărşit după cum mă aşteptam.

În fond nici EL nu era genul meu dar nici eu al LUI.

Şi spun aşa...că un bărbat nu se îndrăgosteşte de o alta doar pentru că aşa vrea,ci pentru că EA de lângă el nu e chiar genul lui.Hm...şi e tare drăguţ că ştii asta de la început şi-n afară de compania lui nu-ţi place nimic altceva la el.Şi pe tine ca femeie nu te mai afectează.

Şi-având în vedere că încep să devin misogină şi mâine-poimâine mă trezesc exclusă din Marea Lojă Feminină,închei postul ăsta prin a spune că-ncep să-i înţeleg din ce în ce mai profund.

marți, 17 august 2010

D`ale fotbalului

Da,ştiu că am zis că n-o să public aşa ceva pe blog,fiin'că nu-mi place fotbalu'...Da' am văzut că-i la modă acuma asta cu fotbalu'...să urli după Becali că l-a făcut pe Piţurcă să-şi dea demisia....să înjuri a'n pulea să poţi tu să te simţi ultras adevărat.


Ce n-am înţeles însă e faza asta : De ce mama dracului stai în faţa televizorului şi urli ca un scelerat la meciuri?

Adică Băăă ciumpalacule,ce-ai impresia c-o să câştige ăia dacă zbieri-urli-te crizezi şi îţi dai sufletu' dîn faţa televizorului?

Io te-nţeleg,crezi tu că eşti miezu'...


Că ai tu puteri d'alea paranormale...că dacă te concentrezi tu niţel aşea îl faci pe nenea ăla de dă cu picioru' în minge pe lângă poartă,să nu mai rateze.

Că dacă te apuci tu să zici nasoale dă Becali ăla n-o să mai doarmă nopţile dă grija ta.''Aoleo m-a înjurat Gigel a lu' coana Cecilica dîn deal''

Da'n rest aşea îmi place să-i văd pe nişte unii că se bat pe stadioane,înjură şi scuipă seminţe ca la mă-ta pe tarla.

Îmi place spiritu' dă echipă,spiritu' microbist şi d'astea...zic

luni, 16 august 2010

Un strop de romantism într-o noapte perversă

Nici nu ştii cât de multe lucruri poţi vedea la ora 6 fără un sfert dimineţa.
S-a întâmplat ca, după o noapte demenţială plină de ''evenimente'',Domnul N. să dorească să ne bem cafeaua de dimineaţă împreună pe terasa vilişoarei noastre.

Nu ştiam că-i atât de romantică treaba asta cu toate că auzisem câte ceva...dar nu eram sigură,şi nu ştiam că se poate duce la bun sfârşit fără să fie plictisitor.

Este 6:00 a.m. şi încă îmi ţin cana de cafea călduţă în mână,stau pe fotoliu cu rochiţa mea turcoaz pe care o ador,fără pic de machiaj şi cu părut lăsat liber.Mă simt frumoasă.Sunt fericită şi simt cum vântul adie câteva şuviţe rebele.Mă simt ca o zeiţă(exagerez şi sună libidinos deja,da' nu pot să mă abţin).

Domnu'N priveşte cu jind la mine,la rochiţa mea scurtă şi pun pariu că se gândeşte la noaptea care tocmai a trecut.

În momentul ăsta nu-mi pasă cât e ceasul,nu-mi pasă dacă e târziu sau devreme,nici măcar dacă scumpul meu soţ a întârziat la servici sau nu.

Mă simt minunat că-i aici,că e el şi nu altcineva,şi mă simt specială fiin'că-i al meu.

8:35 a.m. Domnu' N.a plecat la servici de multicel,dar e al 3-lea mesaj pe care-l trimite să-mi spună că mă iubeşte;că am fost minunată azinoapte şi că nu vrea să mă piardă.


Am rămas să savurez momentele.Le-am lungit şi-mi place.
Încă trăiesc ''noaptea trecută'' încă simt săruturile lui pe umerii mei,căldura,sinceritatea ,dragostea şi profunzimea.

vineri, 13 august 2010

Sesiuni personale de filozofare fantezistă

Se prea poate să pierd timpul aiurea pe chaturi sau forumuri unde se discută despre orice,oricând şi oricum.
Aici am cunoscut-o pe Zefira care se întâmplă să fie într-un război fantezistic cu Unul dintre cei mai încântători şi delicioşi oameni pe care îi cunosc.


Despre această minunată domniţă în armură de fantezii n-am să menţionez prea multe de dragul de a nu-i dezgoli imaginea plină de senzualitate puternic poetică cu care ,mai devreme am învăluit-o.

Ceea ce o face specială spre debordant de incredibilă este modul în care scrie,modul în care îşi arată''muşchii din cerneală''(vorba ei)

Citindu-i blogul şi filozofările mi-am permis s-o vâr pe o treaptă considerabilă a topului meu 10 de bloggeri geniali.

Şi acum considerând,pe plan personal că nu mai am idei,las postul ăsta neterminat,poate oi mai avea vreo completare când oi sta să cuget mai mult.

marți, 10 august 2010

Ştiu Jurnalule,ştiu ce crezi!Dar nu mă prefac.Chiar nu doare,absolut deloc,despărţirea de Rayan.Şi-n plus suntem destul de maturi astfel încât să putem lua deciziile cele mai bune pentru noi.Iar de data aceasta decizia a fost comună.


Mă îngrijorează că n-am simţit nicio durere prea mare şi mă face să mă gândesc că poate în subconştientul meu mă împăcasem de ceva timp cu ideea asta,sau poate nu simţeam sentimentul atât de puternic cât credeam,sau poate pur şi simplu am avut Confidentul potrivit lângă mine.


Cert este că am o confuzie generală.Dacă îmi place acest Confident mai mult decât trebuie?Dacă şi el simte la fel?Dacă n-o să mai fie cum a fost?


Sunt sigură de un lucru.În Raphaël (nu-l cheamă aşa,dar mă face să-mi regăsesc aerul parizian pe care-l eman cand sunt sigură pe mine-nu mi s-a mai întâmplat de mult-,şi-mi şi place Carla Bruni)am încredere,doar suntem Confidenţi,nu?


Dar cine a spus ''Confidenţii nu pot fi îndrăgostiţi unul de celălalt'' s-a înşelat!

joi, 5 august 2010

Un alt post fără titlu

Da...Scriu acest post cu gândul de a mă elibera/răci/distanţa/îndepărta sau pentru a-mi diferenţia percepţiile de realitate.

Adevăratul scop este altul.Scriu aici doar ca să-mi pot citi gândurile.Să le înţeleg intensitatea.Să ştiu ce am de făcut.

Vreau să-mi fac ordine în trăiri,sentimente,gânduri sau orice altă formă de psihologie afectivă pe care o trăiesc/experimentez/montez/arăt sau simt.

Nu sufăr.Mă simt iubită.Ştiu că sunt.Atâta doar că acum mă simt incapabilă de a oferi dragoste,încredere,raţiune sau plăcere.

N-aş putea spune de ce...sau...ba da! Ba pot.Mă simt golită de Secrete în faţa lui.Simt că a pătruns brutal(poate prea brutal)în intimitatea mea,deşi eu sunt unica vinovată.Nu-l blamez.Îmi place chiar,dar simt că nu ştiu îndeajuns de multe lucruri despre el.

O să treacă...ştiu.Asta îmi spune şi el când mă ţine în braţe: ''O să fie bine,micuţo.Îţi promit.''

Să fie aşa?Chiar?