marți, 6 iunie 2017

Kinderland - Liliana Corobca ( recenzie )

Înainte de a începe să scriu despre carte vreau să mă scuz în fața voastră. După cum știți, disertația e la doar câteva zile începând de acum și am avut o perioadă infernală. Promit să vă povestesc după ce termin cu toate, după ce mă liniștesc. 

Acum să povestim despre carte. Am văzut-o pentru că Liliana Corobca era autoarea lunii pe www.libris.ro

Kinderland... mi s-a părut inițial că sună a ceva lume fantastică într-un univers numai al copiilor,... Dar ceea ce mi-a atras atenția asupra cărții a fost descrierea. Bine, e adevărat, eu nu citesc descrierea cărților de frică să nu fiu dezamăgită la final. 
Despre această carte am citit atât <<La doisprezece ani, Cristina este nevoita sa devina „mama”>>   dar atât! niciun cuvânt mai mult... atât am putut eu în momentul acela până să mi se activeze neuronii. Bineînțeles că vreau să spun că atât mi-a trebuit să îmi dau seama că pare să fie o carte foarte tare și au fost cele 5 cuvinte dintre „mi-aș dori” și „click to buy”

Da. Deci Kinderland este o lume fantastică într-un univers numai al copiilor... însă nu așa cum credeam eu. Este o lume a copiilor ai căror părinți nu sunt lângă ei. Este universul copiilor care s-au maturizat forțat. 

Da. Am plâns și la cartea asta... nu știu dacă vi se mai pare ceva, însă pe mine m-a făcut să văd și alte adevăruri despre cum e să ai nevoie de afecțiune mai mult decât de bani.... 

și mi -a provocat un dor de mama, ceva de nu vă pot spune, deși sunt la 2 ore distanță de ea, deși vorbim zilnic la telefon și ... deși o văzusem cu doar câteva zile înainte. Și acum îmi dau lacrimile când îmi trec prin minte ca niște flash-uri așa citate din carte. 

Da. Kinderland te învață cât de inteligenți și complecși pot fi copiii, te face să te gândești dacă tu la vârsta Cristinei făceai la fel sau gândeai la fel. Sigur nu. 

Și m-a marcat cel mai mult că fata asta, copiluțul ăsta de 12 ani era atât de puternică ... cred că mai puternică decât am să fiu eu în toată viața mea. Eu nu pot să mă abțin din plâns, cu atât mai mult cu cât este un subiect atât de sensibil cum e familia. Și uite că iar îmi dau lacrimile ...

Pe cât era de puternică Cristina pe atât de naivă era. De fapt, voia să fie naivă. Voia pentru că spera ca asta să îi aducă părinții înapoi. 

Nu vă spun câte a făcut să își aducă părinții înapoi... vă las să citiți.  Dacă vreți, cartea o găsiți AICI și e la reducere! 



Alte informații:

Cod: POL978-973-46-5516-8
An aparitie: 2015
Categoria: Literatura Romana
Colectie: TOP 10+
Editie: Necartonata
Editura: POLIROM
Format: 11x18
Nr. pagini: 200


Această recenzie a putut fi realizată cu ajutorul libris.ro 

vineri, 26 mai 2017

Despre ritualul meu zilnic de îngrijire a feței

     Vă rămăsesem datoare cu un articol despre kit-ul NovAge pe care il primisem cadou de Paște. Așa cum vă povesteam, aflasem de noile produse NovAge by Oriflame și chiar îmi doream și eu unul, motiv pentru care prietena mea m-a invitat la o testare gratuită a tenului în urma căreia am descoperit care dintre cele 4 tipuri de kit mi se potrivește. Principalele probleme cu care se confruntă  tenul meu sunt : lipsa luminozității, deshidratarea pielii și pori cu aspect mărit. Așadar, cel mai indicat set pentru mine este cel dedicat persoanelor 20+.


Trebuie să încep prin a vă spune că NovAge mi-a schimbat rutina de îngrijire a tenului și mi-a demonstrat că pașii pe care îi urmam eu înainte nu erau cei corecți. Ca să înțelegeți despre ce este vorba, vă voi descrie produsele și utilizarea lor:

    Pasul 1 – Gelul de curățare + Loțiunea tonică
Așa cum știți, gelul de curățare nu trebuie să lipsească din ritualul vostru de îngrijire. De ce? Pentru că produsul în sine este destinat curățării celulelor moarte de la nivelul tenului, acumulate pe parcursul unei zile/nopți. După clătirea gelului, intervine acțiunea loțiunii care are rolul de a tonifia tenul prin reglarea pH-ului și închiderea porilor.

    Pasul 2 – Îngrijirea zonei din jurul ochilor
Eu una omiteam până acum această etapă, ce-i drept, iar  kit-ul a fost un „wake-up call” prin modul lui de acționare. Prima aplicare am simțit-o oarecum mentolată, deși compusul din care este alcătuită crema nu are niciun fel de extracte pe această bază. Explicația este una simplă: pielea din jurul ochilor este ceva mai specială și are nevoie de hidratare. La contactul cu pielea, produsul începe imediat să „lucreze” și de aici și senzația de ușoară răcire.  Totodată, crema vine cu un applicator special creat pentru această zonă sensibilă.

     Pasul 3 – Serul de luminozitate
Serul este special formulat pentru a amplifica efectul cremelor de zi și de noapte și pentru a oferi pielii un impuls instantaneu de strălucire.
În ceea ce mă privește, experiența mea cu acest ser (combinat cu efectul cremei de ochi ) a fost una incredibilă. „Perechea minune” Cremă de ochi +  ser a reușit să îmi șteargă de pe față urmele orelor nedormite din ultima vreme.

     Pasul 4 – Crema de zi/noapte   
Crema de zi asigură hidratare și protecție antioxidantă de-a lungul întregii zile, pe când crema regeneratoare de noapte hidratează intens și stimulează reînnoirea celulară în timpul somnului. Pentru a fi mai sigură, eu folosesc crema de zi și pe post de bază/primer pentru machiajul zilnic.
Toate aceste etape îmi iau fix 5 minute și pot fi reluate atât dimineața cât și seara. Ca idee, cantitatea din setul NovAge vă ajunge cu aproximație o lună și jumătate în contextul folosirii zilnice.
Trebuie să vă mai spun și că există acest kit pentru segmentele de 20+, 30+, 40+ și 50+.

Dacă v-am făcut curioase și dacă vreți și voi o testare gratuită a tenului luați legătura cu prietena mea!

Bianca Mătușa
0767474667

P.S.: Este foarte drăguță și vă va oferi o reducere la achiziționarea unui astfel de kit. Plus, dacă o întrebați, vă povestește și cum puteți obține un trip în Italia pe baza acestor produse.


marți, 4 aprilie 2017

Oscar şi Tanti Roz - Eric-Emmanuel Schmitt ( recenzie )

     Oscar si Tanti Roz  mi-a fost recomandată de Luciana. Mi-a spus că e foarte faină şi că Eric-Emmanuel Schmitt  scrie foarte mişto. 
     Aşadar, iată-mă cum am devorat cartea în câteva ore, de nu îmi venea să o mai las din mână, doar-doar se schimbă ceva în acţiune cât timp eu nu-s acolo. Nu, nu s-a schimbat nimic, nu, Oscar nu s-a făcut bine, deşi speram încă de la început, deşi mă gândeam că o carte nu are cum să fie atât de tristă. Şi totuşi, iată-mă plângând la sfârşit. 
Ca să înţelgeţi ce vă tot îndrug eu aici sub influenţa traumei emoţionale la care m-am supus, vă povestesc mai pe-ndelete: Oscar e un puşti de 10 ani şi e tare bolnăvior. 

    Toată cartea este scrisă sub forma unor scrisori foarte emoţionante, scrisori care nu au cum să nu te sensibilizeze. Dar mai presus de sensibilizare, autorul vrea să înţelegi ceva. Să înţelegi cum e viaţa asta, cum să te bucuri de ea ca şi cum ai trăi 10 ani într-o zi, ca şi cum nu ştii când se termină totul şi ar fi păcat să nu fi făcut toate câte ţi le doreai. 
     Oscar şi Tanti Roz nu e despre speranţă, deşi o aştepţi, deşi te gândeşti că în cărţi întotdeauna lucrurile se termină cu bine... nu. Oscar şi Tanti Roz este despre cum să îţi accepţi destinul, despre cum să faci să conteze tot ce ai trăit până acum. Este despre lecţii de viaţă şi lucruri făcute la timpul lor. Este despre oportunităţi, dacă vreţi, şi despre cum să nu ratezi niciuna. Este despre "nu lăsa pe mâine ce poţi face azi" sau despre "trăieşte clipa". Mai este şi despre cum reuşesc oamenii să găsească credinţa pe ultima sută de metri.
     Nu vă spun mai multe. Vă las să o citiţi şi să îmi spuneţi voi mie despre ce este. 


Dacă v-am făcut curioşi şi sensibili, dacă aţi trăit într-un vârtej continuu de casă-muncă-responsabilităţi şi aţi uitat cum e să vă gândiţi ce va fi până la următorul deadline, cartea o puteţi găsi aici. 


Mai multe informaţii despre carte:
An aparitie: 2012
Categoria: Literatura contemporana
Editie: Necartonata
Editura: HUMANITAS
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 114
Traducator: Denisa Comanescu


Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul libris.ro

marți, 14 martie 2017

Căutând-o pe Alaska - John Green ( recenzie )



     John Green, acest autor din ce în ce mai cunoscut printre cititorii din România, acest scriitor din ce în ce mai cerut și „mai mainstream” dacă mă pot exprima așa... mi-a atras atenția de ceva timp. Dintre toate cărțile lui m-a frapat prima și prima dată acest titlu. De ce? Pentru coperta destul de simplistă și pentru că promitea ceva suspans combinat cu thriller, mă gândeam eu. Ei bine, în cel mai sincer mod cu putință aș putea afirma nu doar că a fost foarte interesantă această scriitură, însă m-a făcut să îmi propun să citesc toate cărtile lui Green. 

     Romanul începe simplu, ușor plictisitor, prin începutul poveștii lui Miles, un adolescent diferit care își continuă studiile departe de orașul în care locuia până atunci cu părinții lui. Deși până în acel punct nu pare nimic palpitant, întotdeauna îmi revenea în minte titlul și-mi spuneam că SIGUR de la o clipă la alta trebuie să se întâmple ceva. 
Povestea continuă lin: Miles începe să se acomodeze cu schimbarea mediului, cu noutatea plecării de acasă, cunoaște oameni noi, își face prieteni și se îndrăgostește pentru prima dată. De aici, totul ia o turnură previzibilă, odată cu personajul nostru care începe să devină un adolescent normal: bea, face farse, fumează. 
După cum am intuit și din titlu, prietena lui Miles, Alaska, de care acesta este îndrăgostit, în sensul căreia poartă dispute interminabile cu propripa conștiință, dispare într-un mod subit, crunt, lucru care șochează pe toată lumea care o cunoaște. Prietenii ei sunt cu atât mai șocați cu cât au văzut-o cu doar câteva momente înainte de eveniment. 
Cartea continuă aproape ca un roman polițist prin care cei mai afectați de dispariția tinerei se transformă în detectivi pentru a elucida misterul din jurul personalității Alaskăi Young și, cu atât mai mult, din jurul dispariției acesteia.

     Dacă vreți, această carte este un bildungsroman diferit de ceea ce am văzut în scriitura autohtonă, un roman al maturizării rapide, ilustrată într-o serie de acțiuni specifice adolescenței și tinereții, dar care este fulgerător întreruptă de o întâmplare tragică și care îi face pe cei implicați să se maturizeze înainte de vreme.

     Nu vă spun finalul, vă las să o citiți și să îmi spuneți dacă intuiați sau nu ceea ce se va întâmpla.

Primul prieten.
Prima iubire.
Ultimele cuvinte.
ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre în ultimele lor clipe de viaţă – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut".
Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoarea Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simón Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?"
DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.

Această carte aparține patrimoniului Bibliotecii Mitropolitane București și o puteți găsi la indicativul 821eng(73)/G78

Alte informații despre carte:
Nr. de pagini: 288
ISBN: 978-973-707-928-2
Anul apariţiei: 2014

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

vineri, 10 martie 2017

Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc ( recenzie )


     Am ajuns, în sfârșit, să pun mâna pe această carte după o lungă perioadă de căutări și acumulat informații despre autor și, mai ales, despre scriere. Spun „lungă” pentru că mi-a luat ceva timp să mă conving să o citesc.
     Deși este un personaj controversat, cunoscut până acum doar în lumea mondenă, Codin Maticiuc reușește să pătrundă în literatura românească contemporană într-un mod inedit, având o scriitură cu adevărat unică. Popular în cercul mondenilor din România, tânărul milionar se transformă dintr-un băiat de bani-gata, dintr-un fițos superficial cu un IQ aproape de zero, în genul acela de băiat frumușel, romantic și deștept de care s-ar îndrăgosti orice fată.


    Volumul este structurat într-o serie de 13 scrisori adresate – probabil - adevăratei sale iubite, alternate cu mici inserții de comentariu din partea autorului, iar cartea devine un calup de mărturisiri cu privire la natura sa de „vampir consumator de suflete”.
     Pe tot parcursul celor 200 de pagini ajungem să cunoaștem partea nevăzută  a lumii mondene din România și nu numai, cunoscând secretele din spatele idilelor și relațiilor din showbiz.
Ce spun alții despre carte:
„Am citit manuscrisul, la început pe o diagonală, apoi pe alta, și din nou pe prima. Nu din comoditate sau lipsă de interes, ci de draci... Sunt, cumva, prea aproape de temă. Dar tema îmi place, este adânc integrată în epiderma modei care ne bântuie. Îmi place mintea ascuțită brici care încearcă să se elibereze tăind în stânga și-n dreapta fără a măsura altfel decât cu privirea rece, înghețată de atâta conștiență de sine.“ Florin Chilian 

„Există oameni care nu așteaptă să li se dea. Ei doar întind mâna și iau. Iau întâmplări, iau ființe, iau senzații, sentimente, obiecte, anotimpuri, locuri. Codin Maticiuc e unul dintre oamenii de genul ăsta. Consumatorul de suflete este felul lui de a da ceva înapoi lumii din care ia cu atâta nesaț. O carte care se citește pe nerăsuflate, mai ales după ce renunți să te mai întrebi dacă povestea e ficțiune sau realitate.“ Lia Bugnar 

„O proporție covârșitoare a celor care ne vizitează țara pot depune mărturie că viața de noapte bucureșteană este, cu adevărat, ceva ieșit din comun. Am început să citesc ce a scris Codin cu mari rezerve. Știam că are o inteligență peste medie. Avem de-a face cu un jurnal insolit. Un breviar de tipologii feminine și trăiri ale unui «mare superficial». Cred în talentul lui literar, și mai ales în modernitatea scriiturii.“ Mihai Bendeac 

„Surprinzător de interesantă descrierea unui mediu aproape necunoscut omului de rând. Umorul și autoironia personajului sunt uimitoare. Și dau un aer aparte observațiilor făcute de la înălțimea meselor pe care tronează destrăbălarea sufletelor cumpărate, vândute sau închiriate pentru o noapte.“ Dan Chișu 



Alte informații despre carte
Format carte: 13 x 20
Numar pagini: 208
ISBN: 978-973-724-900-5
Data publicatie: 30.11.-0001
Colectie: 
Lista lui Alex. Ștefănescu
    


Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul Editurii ALL. Acum cartea este disponibilă și cu autograf pe site-ul editurii. 

duminică, 12 februarie 2017

Secretul soțului - Lyane Moriarty ( recenzie )


Cu toții avem secrete, nu? Unele periculoase care ne-ar schimba viața la 180 de grade, altele nesemnificative pentru viitorul nostru. Și totuși, cu toții alegem să ținem un secret, fie față de persoanele  iubite, fie față de noi înșine, canalizându-ne toată energia să îl ignorăm, gândindu-ne că dacă nu este pronunțat cu voce tare, acesta nu există.

„Secretul soțului” este romanul care ne arată exact acest aspect al vieții cotidiene a fiecăruia. Este o carte despre secrete mai mult sau mai puțin rușinoase, dar care, odată ieșite la iveală pornesc o furtună în viața celui vizat. În roman sunt relevate 3 destine, toate 3 fiind sfredelite de suferințele și emoțiile aferente unui secret greu de îndurat.

Deși greoaie și dificilă prin prisma celor trei fire narative pe care le împletește, cartea este o demonstrație reușită de răsturnări de situație (chiar dacă pe cele mai multe dintre ele le-ai fi intuit), dovedind în cele 476 de pagini că poată să te țină cu sufletul la gură ori de câte ori crezi că ești aproape de o dezvăluire.

Dacă ar trebui să încadrez scrierea într-un gen, cred că ar fi o poveste de tip thriller, inspirată din realitate. Greutățile prin care personajele trec și modul lor de încasare a unor lovituri demne de un adevărat cutremur al unei vieți de familie liniștite (uciderea fiicei tale, aflarea veștii că soțul tău este un criminal sau că este îndrăgostit de verișoara ta), face ca scriitura să fie mai credibilă, ca și cum ar fi inspirate din niște fapte reale. Pe de altă parte, în lectură întâlnim și fenomene rar întâlnite în viața reală: criminalul nu este pedepsit deși mărturișeste oribila faptă, însă o forță karmică îl pune pe acesta în aproximativ aceeași situație.

Sfărșitul cărții are scopul de a aprofunda și reîmprospată concluziile cititorului, lămurindu-i acestuia anumite aspecte neștiute din poveste (unele mai tragice decât altele) și oferindu-i o doză de creativitate punându-i întrebarea „Cum ar fi fost dacă ... ?”

Personal, nu reușesc să surprind fluența unei acțiuni dacă este prezentată în segmente așa cum a scris-o Liane Moriarty, însă deși am citit-o un pic mai greu (3 zile, fiind întreruptă de activitățile cotidiene), cartea se dovedește a fi destul de creativă în jocul ei dintre adevăr și minciună.



Această carte aparține patrimoniului Bibliotecii Mitropolitene București și o puteți găsi la indicativul 821eng(94)/M89 .  


luni, 6 februarie 2017

Mâine - Guillaume Musso ( recenzie )





     „Mâine” este a doua carte pe care o citesc a lui Guillaume Musso. Ce-i drept, a fost un pic mai abiguă decât prima, însă a avut un pic mai mult „thriller” în ea. Și chiar dacă anumite elemente nu se leagă, Musso reușește să facă finalul cărții la fel de imprevizibil cum îi e stilul.

     „Emma locuieşte la New York, are 32 de ani şi încă îl mai caută pe bărbatul vieţii ei. Matthew locuieşte la Boston, şi-a pierdut soţia într-un cumplit accident de maşină şi îşi creşte singur fetiţa de patru ani. Cei doi se cunosc pe Internet şi, după un schimb de e-mailuri, cred că au în sfârşit dreptul la fericire. Dornici să se vadă, îşi dau întâlnire într-un micuţ restaurant italienesc din Manhattan. În aceeaşi zi, la aceeaşi oră, fiecare dintre ei intră pe uşa restaurantului. Sunt conduşi la aceeaşi masă şi totuşi... nu se vor întâlni niciodată. Joc al minciunilor? Fantasma unuia? Manipularea celuilalt? Victime ale unei realităţi care îi depăşeşte, Matthew şi Emma îsi vor da repede seama că nu e vorba de o simplă întâlnire ratată... ”

     Ca să fiu un mic spoiler, am să vă povestesc fără prea multe detalii ce se întâmplă cu cei doi. Emma trăiește în anul 2010, iar Matthew în anul 2011.  Este o diferență de 1 an între cei doi chiar dacă New York și Boston nu sunt atât de depărtate unul de celălalt. Emma și Matthew nu reușesc să se întâlnească și comunică printr-un singur dispozitiv... același dispozitiv. Așa cum probabil intuiți, intervin niște schimbări în prezentul și viitorul ambilor protagoniști.

     Cartea este plină de răsturnări de situație care îți pun sângele în mișcare, genul de momente în care ai nevoie de o pauză de la citit pentru că altfel nu ai mai putea continua. Nu știu dacă vouă vi se întâmplă, însă în momentele cele mai tensionate din carte, eu am nevoie de o mică pauză. Guillaume Musso mă face să trăiesc cartea, paragraf cu paragraf.

     Dacă v-am făcut curioși, aștept comentariile cu părerea voastră despre carte.


       Detalii despre carte:
Format carte: B5 Cartonată
Numar pagini: 448
ISBN: 978-973-7249579
Data publicatie: 22.12.2015

Colectie: Guillaume Musso


Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul Edituri ALL.
Cartea este disponibilă AICI .

joi, 2 februarie 2017

Central Park - Guillaume Musso ( recenzie )

     Vreau să încep acest articol prin a vă mărturisi cât timp am căutat această carte. Despre Guillaume Musso auzisem destul de puţine lucruri şi aveam şi mai puţine persoane cunoscute care citiseră măcar o carte a lui, totuşi internetul vuia de fotografii, recenzii şi discuţii pe marginea cărţilor sale. Iar cum eu, cu încăpăţânarea mea spcifică, am hotărât să nu citesc nicio recenzie/părere înainte de a pune mâna pe carte, mă găseam pusă într-o ipostază care îmi punea la încercare răbdarea.

     Fără să o mai lungesc a durat aproximativ 3 luni până ce am reuşit să prind Central Park, cartea ce a fost vândută în peste 75.000 de exemplare la doar 3 zile de la lansare. Este un thriller uşor romantic, plin de suspans şi cu un final neaşteptat. În 360 de pagini te ţine cu sufletul la gură, îţi stimulează toate simţurile şi îţi pune imaginaţia în funcţiune. Modalitatea folosită pentru a povesti acţiunea te face să te simţi ca şi cum ai vedea un film, însă prin ochelari de realitate virtuală. Din când în când, în acţiunea propriu-zisă sunt inserate fragmente din trecutul unuia dintre protagonişti, flash-back-uri ce reuşesc să desăvârşească personajul şi să îl plaseze într-o acţiune verosimilă.





     În linii mari, povestea sună aşa:
"Alice și Gabriel n-au nicio amintire din noaptea care tocmai s-a încheiat. Cu toate acestea, n-o vor putea uita curând... Alice este o blondă zveltă de vreo treizeci de ani, căpitan de poliție în Brigada Criminalistică din Paris. Gabriel este un pianist de jazz american. Cei doi se trezesc la 8 dimineața pe o bancă din Central Park, New York, legați cu cătușe unul de altul. Nu se cunosc și nici nu își amintesc să se fi întâlnit vreodată. Mai mult decât atât, cu o noapte înainte, Alice a ieșit să petreacă împreună cu trei colege pe Champs-Elysées, iar Gabriel a cântat cu un saxofonist la Brown Sugar, un club de jazz din Dublin. Acum realizează că au rămas fără acte, fără bani și fără telefoane mobile. Iar dacă nu aveau deja suficiente motive să se alarmeze, Alice are cămașa pătată de sânge și din arma ei lipsește un glonț. La frică se adaugă disperarea. În mod evident, ceva grav se petrecuse în noaptea aceea și nu au altă soluție decât să afle ce s-a întâmplat. Adevărul pe care îl vor descoperi le va schimba viețile pentru totdeauna. "

     Deşi începe cam ca seria de filme Saw, (un personaj despre al cărui trecut nu ştim nimic, doar intuim anumite vicii, este pus într-o situaţie limită, într-un punct în care trebuie să demonstreze dacă preţuieşte viaţa) povestea din Central Park este total diferită. Acţiunea îţi pune sângele în mişcare, te lasă să faci supoziţii şi apoi îşi schimbă total cursul. Nu este exclus ca în timpul în care lecturaţi cartea să nu vă puteţi înăbuşi tot felul de exclamaţii (la mine a predominat "Nu creeed!"). Aşteptaţi-vă ca tot ce pare previzibil să ia o întorsătură incredibilă, iar voi să nu vă puteţi despărţi prea uşor de acţiune. Pe mine m-a antrenat destul cât să termin în doar câtva ore.

     Per total, cartea este despre o poveste ciudată de dragoste, despre o soartă care este prea nedreaptă cu unii şi prea blândă cu ceilalţi. Este despre viaţă şi cum lucrurile par mai simple când iubeşti şi eşti susţinut.


Dacă v-an făcut curioşi, cartea este disponibilă AICI .
Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul Editurii ALL.