M-a cuprins astenia de vară/sfârşit de an şcolar,ceva gen:happy to be single,fortându-mă să fac lucruri nebănuite.Cu poşeta pe umăr si aparatul foto lângă mine am bătut în  lung şi-n lat străzle.Dar  nu toate,doar unele,în care speram eu să mă pot topi odată cu asfaltu'.

Cred că dacă ar auzi Alice m-ar duce la o clinică specializată în probleme neurologice.Dar spre bucuria mea, n-a făcut-o.Pentru că mă iubeşte.Tocmai din motivu'  ăsta a ales să mă scoată  la un shake(fiindcă avea impresia că am o oarecare problema,dar nu o condamn.am şi eu momente când fac pe terapeutu' cu ea,şi mă suportă şi-atunci.deci e okay)

Un shake mare de ciocolată şi un sandwich cu la fel de multe calorii au constituit masa mea de prânz.Asta după ce ţinusem în prealabil cura de slăbire cu străşnicie chiar, o săptămână întreagă.

Sunt echilibrată,zic.Foarte Zen,chiar.