De câteva zile nu s-a întâmplat nimic strange.
Este posibil oare ca viaţa mea să fi intrat pe un făgaş monoton,obositor şi interminabil? NU.
Lăsând la o parte şedinţele de fitness din fiecare dimineaţă,lucratul câte 2 ore pe zi la sală,duşul cu presiune selectivă din vestiar şi gorilele alea enorme care se holbează urât la noi(la mine şi la Alice) de fiecare dată când trecem pe lângă sala lor de forţă; constat că am trecut cu vederea un mic amănunt al vieţii mele- existenţa domnului N.
Ceea ce mă face să-mi amintesc de faptul că s-a întâmplat la fel cu Alexander înainte de a-i da papucii.(foarte subtil,bineînţeles)
Dar acum nu mă gândesc nici la domnul N.;nici la Alex ci la înformaticianul ăsta drăguţ,amabil şi foarte amuzant cu care n-am vorbit decât de câteva ori până acum,deşi teoretic îl ştiu de aproape un an.
Vincent are peste 25 de ani şi nu este din NY.Nu.Şi are şi o iubită,la care,mai mult ca sigur se gândeşte cel puţin o dată pe zi.Mda...Şi pe care sunt sigură că o iubeşte.Minunat!
Dar este bun(daaa,din toate punctele de vedere) şi foarte pervers( d'oh şi nici măcar nu e Fecioară)şi cred că mi s-a foarte pus pata pe el :lol:
Iar în cazul în care vede postul ăsta:
I'm not taking my pată back!...şi nici ţie nu ţi-o dau înapoi...
Incipitul romanului petelor noastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai ceva de spus? Zi tare, să te-auzim!