Nici nu ştii cât de multe lucruri poţi vedea la ora 6 fără un sfert dimineţa.
S-a întâmplat ca, după o noapte demenţială plină de ''evenimente'',Domnul N. să dorească să ne bem cafeaua de dimineaţă împreună pe terasa vilişoarei noastre.
Nu ştiam că-i atât de romantică treaba asta cu toate că auzisem câte ceva...dar nu eram sigură,şi nu ştiam că se poate duce la bun sfârşit fără să fie plictisitor.
Este 6:00 a.m. şi încă îmi ţin cana de cafea călduţă în mână,stau pe fotoliu cu rochiţa mea turcoaz pe care o ador,fără pic de machiaj şi cu părut lăsat liber.Mă simt frumoasă.Sunt fericită şi simt cum vântul adie câteva şuviţe rebele.Mă simt ca o zeiţă(exagerez şi sună libidinos deja,da' nu pot să mă abţin).
Domnu'N priveşte cu jind la mine,la rochiţa mea scurtă şi pun pariu că se gândeşte la noaptea care tocmai a trecut.
În momentul ăsta nu-mi pasă cât e ceasul,nu-mi pasă dacă e târziu sau devreme,nici măcar dacă scumpul meu soţ a întârziat la servici sau nu.
Mă simt minunat că-i aici,că e el şi nu altcineva,şi mă simt specială fiin'că-i al meu.
8:35 a.m. Domnu' N.a plecat la servici de multicel,dar e al 3-lea mesaj pe care-l trimite să-mi spună că mă iubeşte;că am fost minunată azinoapte şi că nu vrea să mă piardă.
Am rămas să savurez momentele.Le-am lungit şi-mi place.
Încă trăiesc ''noaptea trecută'' încă simt săruturile lui pe umerii mei,căldura,sinceritatea ,dragostea şi profunzimea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai ceva de spus? Zi tare, să te-auzim!