Da...Scriu acest post cu gândul de a mă elibera/răci/distanţa/îndepărta sau pentru a-mi diferenţia percepţiile de realitate.
Adevăratul scop este altul.Scriu aici doar ca să-mi pot citi gândurile.Să le înţeleg intensitatea.Să ştiu ce am de făcut.
Vreau să-mi fac ordine în trăiri,sentimente,gânduri sau orice altă formă de psihologie afectivă pe care o trăiesc/experimentez/montez/arăt sau simt.
Nu sufăr.Mă simt iubită.Ştiu că sunt.Atâta doar că acum mă simt incapabilă de a oferi dragoste,încredere,raţiune sau plăcere.
N-aş putea spune de ce...sau...ba da! Ba pot.Mă simt golită de Secrete în faţa lui.Simt că a pătruns brutal(poate prea brutal)în intimitatea mea,deşi eu sunt unica vinovată.Nu-l blamez.Îmi place chiar,dar simt că nu ştiu îndeajuns de multe lucruri despre el.
O să treacă...ştiu.Asta îmi spune şi el când mă ţine în braţe: ''O să fie bine,micuţo.Îţi promit.''
Să fie aşa?Chiar?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai ceva de spus? Zi tare, să te-auzim!