Pentru că am promis că voi publica poezia de care eram atât de mândră acu' ceva zile:
Văd lumea în lumini,culori şi forme incomode,
Note ciudate în sunetul clasic de tobe,
Fum sau poate catifea vaporoasă...
Crepuscul cald după o zi ploioasă.
Flori de gheaţă încrustate pe suflete,
Flash-uri rupte din zeci de amănunte.
Văd oameni ce nu găsesc drumul spre lumină
Dorinţă ce arde mocnit în surdină...
Văd metropole gălăgioase şi îmbâcsite,
Sclipiri de magie în vitrine dichisite...
Văd cerul de-un intens albastru-purpuriu,
Ce-neacă în mare un soare vineţiu.
hhhmm...faina...totusi e o viziune cam negativa...vre-o explicatie domnisoara bloggerita?
RăspundețiȘtergere