Acum sunt mai zen decât de obicei.Am urlat şi am pălăvrăgit vrute şi nevrute,am tunat şi-am fulgerat în colo şi-n'coace,mi-am vărsat nervii absolut din toate punctele de vedere.Am criticat şi m-am simţit bine.

Am bârfit şi despre proastele alea care se cred frumoase.

NU. Nu eşti frumoasă numa' pentru că pseudo-prietena ta cea mai bună, maică-ta şi bou' ăla de-l ţii de mână pe stradă şi-l numeşti iubit îţi spun asta.
Nici nu eşti frumoasă dacă ţi-e ruşine cu tine şi nu reuşeşti niciodată să spui ce gândeşti de fapt sau să îţi exprimi păreri coerente;nu poţi avea încredere în tine şi nu te poţi baza niciodată pe propria persoană.
Trebuie să te simţi bine în pielea ta,să nu expui rânjete regizate ,sentimente kitschioase şi căcaturi ieftine numa' de dragu' de a te afişa interesantă,să înveţi de-a lungul timpului să nu te mai îmbraci ca o ţăracă şi când deschizi gura, să spui vreo idee genială de-a ta ,gen "eu vreau ca în lume să existe numai iubire, totul ar fi superb şi păsărelele ar cânta imnul libertăţii în timp ce mitul androginului s-ar realiza în sfârşit iar eu şi iubitul meu vom fi, pentru prima oară (nu, chiar pentru prima oara) una şi aceeasi persoană".

Nu fi atât de proastă încât să crezi pe absolut orice bou care vine şi îţi spune că eşti frumoasă doar ca să te ...plimbe o dată.
Şi mai apoi să mi te fuduleşti mie că eşti mai tare şi mai bună şi mai bestială decât erai acu' 2 minute,când tu de fapt eşti o dudă intelectuală şi o nemernică şi şi şi te urăsc fiin'că nu mai găsesc îndeajuns de multe cuvinte jignitoare.
Şi sper să o iei în bot toată viaţa şi să regreţi fiecare decizie pe care ai luat-o.Şi mai sper să te îngraşi ,să faci vergeturi şi riduri şi fire albe şi într-un final să ajungi mai urâtă decât eşti acu!