Dear you,

Având în vedere cele întâmplate în ultima vreme: dezinteresul tău crescând faţă de relaţia noastră şi jobul meu care îmi solicită trei sferturi din viaţă ,am decis ca noi doi să ţinem o terapie de cuplu.Un fel de cură de îndulcire a vieţii noastre cosmopolite ,un fel de animare a leşinatului nostru de pat conjugal.

Necesit dragoste,nu(!) sex.Necesit timp petrecut cu tine.M-am plictisit de povestea cu "iubito,ies cu băieţii" numai pentru a avea motiv să te întâlneşti cu amanta,dar oboseala ,rutina şi atenţia ta din ce în ce mai puţină faţă de persoana mea...înşeală(mai mult decât o faci tu) fiecare domnişoară mai blondă,mai slabă şi mai frumoasă decât mine.

Şi ştii ce e ciudat?Că ar fi trebuit să fiu geloasă.Ei bine,nu sunt.NU.Voi accepta ideea de "relaţie deschisă".Da.Aşa am să fac.Dar nu.Eu sunt mai presus de tine.N-am s-o fac.O să îţi faci bagajul şi ai să te duci unde vrei tu.Nu am de gând să îmi mânjesc sufletul sau mâinile cu sângele trădării.Ce poetic...

Să te duci la ea...sau rămâi cu mine.Să mă iubeşti ca la început.să rămâi la cura noastră de îndulcire a vieţii cotidiene...să zâmbesc după o noapte, ca astă vară...kamikaze cu tequila...biroul tău răcoros şi cămaşa care îmi place mie.




Semnează soţia(Disperată după cărţile ei de psihologie şi regulile masonice ale lojei feminine din care face parte,workaholică,disperată de modă şi altele;dar mai presus de toate-îndrăgostită până peste urechi de TINE)