îmi vine să scriu...cum zicea cineva.

Îmi vine în minte EL.Un tânăr italian cu pielea de culoarea untului de cacao,de un bronz delicat,cu părul negru cu o freză stil anii 60-70(nu ştiu exact dar în orice caz e OLDIES şi îi stă bine),ochi strălucitori căprui-verzi şi buze cărnoase,roşiatice.

E un bărbat înalt,puternic,cu trăsături dure,mature dar cu un suflet delicat şi iubitor.
Stă în faţa mea la bustul gol.Nu e nici masiv...nici slab-E perfect!

Muşchii lui se definesc la singura sursă de lumină din cameră(o lumânare pe care el însuşi a aprins-o cu atât de multă grijă)

Melodii napoletane se aud în surdină şi se potrivesc perfect cu decorul.

Suntem în Messina ,un orăşel micuţ dar civilizat din Sicilia.

De când am venit aici Giancarlo este atât de atent şi relaxat...Mica noastră escapadă din praful metropolei ne face bine amândurora.

În camera asta mică,întunecată şi răcoroasă,asemenea biroului Domnului N. miroase a ceva aparte.A prospeţime,a seducţie,a dragoste curată.

Se apleacă deasupra mea...Hm...Angelo...parfumul pe care îl cunosc atât de bine de acum.

Parfumul în care adorm şi mă trezesc învăluită de 5 luni de zile.

Oh,amore mio,iubitul meu.Soţul meu...