marți, 22 februarie 2011

De ce să mă intereseze ceea ce nu mă interesează?

       Păi d-aia.Ca să pari şi tu copil cuminte,învăţat şi ascultător.Să nu te boscorodească mă-ta că nu-ţi pasă şi că o să ajungi un nenorocit drogat şi să nu se crizeze tac-tu c-o să te culeagă beată –moartă de sub masă de la Bellagio la 30 de ani când, (iote vezi?altele au învâţat şi au găsit un  prost cu bani) tu ar trebui să ai bărbat şi copil la şcoală(!) nu să umbli  cu puşti de facultate.

      Să te faci că-ţi pasă ca să nu te pomeni că profu’ de fizică îţi spune : „ Bă, prietene, o să ajungeţi oricum nişte paraşute şi nişte corupţi” şi că „voi la ora mea faceţi reverenţe intelectual-onaniste!”

 

     Sau..., mai bine, n-ar trebuie să-ţi pese. Să ajungi la 50 de ani să ai probleme existenţiale şi frustrări grave(crize de personalitate) specifice vârstei a doua să afirmi că imediat ce-ai să ieşi la pensie ai să te spânzuri pentru că şi-aşa  trăieşti într-o ţară de rahat şi oricum ai să ajungi să cauţi prin gunoaie.Că „Eu n-am nevoie să-mi plătiţi voi mie pensia!”

 

     Aşa deci.Să nu ne intereseze, zic...

Un comentariu:

  1. D'aia au murit eroii la revolutie, ca sa avem dreptul sa nu ne pese, s-a 'nteles, da? se aude acolo in spate?

    RăspundețiȘtergere

Ai ceva de spus? Zi tare, să te-auzim!