Frig.

Știu că e frig. Știu. Dar este ceva la tine care mă încălzește întotdeauna. Este acolo în privirea ta zâmbăreață. Știi de ce zâmbăreață? Pentru că îți văd ochii, când știi că mă gândesc la tine, explodând într-o groază semnale psiho-neuro-metafizice de fericire.(da, am inventat-o pe-asta!) De fapt, am vrut să-ți zic că ai o sclipire simpatică în ochi când te gândești la mine. Na, că am spus-o și mai puțin alambicat.

Mi s-a mai întâmplat o dată să cred că cineva este perfect pentru mine. Și a fost. Până într-un punct. Am greșit și mi-a părut rău. Dar nu am să repet greșeala. Întâi că tu ești un alt fel de perfecțiune. Ai înțelege vreodată dacă ți-aș spune că am senzația că sunt singura persoană de pe pământul ăsta care are două tipuri de perfecțiune? Desigur că ai înțelege. Și ai spune ca de-obicei ”Nuuu, CEILALȚI sunt ciudați. Nu tu” Tipul de perfecțiune în care te regăsești tu este mai... mai strong. Nu am idee, dar ești așa de... ah! uite cuvântul: PERFECT!

Și mă gândesc așa: Dacă... dacă se întâmplă ceea ce ai sugerat tu? Dacă ajungem în ipostaza în care vom cumpăra draperii (și ție îți va plăcea una despre care vei spune că pare sofisticată și kinky)? Dacă vom ajunge în situația în care voi învăța să gătesc și dacă se va întâmpla să ajungem să facem împreună experimente culinare? N-ar fi ciudat? Dacă procentul ăla de 90% de compatibilitate pe care tu îl simți devine 101%? Explică-mi tu, domnule Torent-care-s-a-aciuat-în-sufletul-meu-brusc-și-absolut-rapid, cum va fi atunci? Aștept să-mi fantasmezi despre asta. Gândește-te... și povestește-mi. Scrie-mi un mail... scrie-mi un răspuns pe blogul tău. Vreau să văd ce crezi. Vreau să îmi spui cum crezi că va fi.

Și... știi ce mai vreau? Să fie mai puțin frig decât la ultima noastră întâlnire...cu vreo 10 grade mai mult. Și să plouă... Și să... te ții de promisiunea sărutului în ploaie. Și-apoi mai vreau să-ți arăt că știu și eu să gătesc, puțin mai puțin comestibil decât ceea ce gătești tu, dar știu! Și asta e important.

Mă gândesc că dacă ne-am fi întâlnit acum un an,... sau mă rog... de când ne știm noi... Poate nu s-ar fi întâmplat lucrurile așa. Poate e un indiciu, poate e soarta. Nu râde. Eu chiar cred!