Ți-ai dat seama că pot să scriu doar când sunt în cada plina ochi și cu țigara în mana? Doar atunci sunt liniștită și doar atunci pot gândi limpede.

Mai devreme am primit un mesaj de la tine ... Un mesaj care m-a dat cu susul în jos, unul dintre mesajele pentru care merita sa ii mulțumești lui Dumnezeu că a făcut ca lucrurile sa se intîntâm fix in felul în care au fost.

Mă mănâncă degetele sa inserez mesajul aici, dar știu că la un moment dat mi-ai spus că ai trac in legătură cu lucrurile de genul asta. Așa că prefer doar sa fac referire la el și să îl păstrez pentru mine.
Nu am sa îți ascund că l-am citit și recitit de nenumărate ori și că de alte infinite ori i-am adresat intonații și inflexiuni diferite... In oricare caz mesajul ăla sună într-un fel de merita sa plangi pe el și merită să fiu mandra că sunt muza ta...sa spunem așa.

Nu îți ascund nici faptul că am plâns instantaneu când am dat cu ochii de el și de lungire șiruri de cuvinte din care totul era atât de sincer și atât de plin de emoții. Nu ai cum să simți și să scrii in felul acesta și să nu dorești să expui public nimic... Dar asta, desigur, e o alta poveste.

Cosmosule, ți-as putea răspunde intr-o mie de feluri și le-aș combina pe toate, m-aș repeta inutil si tot ar fi puțin pentru un răspuns pe măsură.

Ți-am spus că te văd că pe o Apocalipsă. Te rog sa nu judeci nici tu, nici ceilalți care vor citi aceste rânduri modul în care m-am exprimat.
Ești ca o Apocalipsă pentru că ai venit pe neașteptate și pentru că ai pus punct multor capitole din viața mea.
Ești că un tsunami care a măturat tot ce a fost rău în mine și a înflorit ce era bun și ascuns. Ai făcut cu mine exact ce face luna mai cireșilor.
Ai redus orice instinct al meu de autoapărare. M-ai făcut să mă deschid și să nu fiu îndoielnică in ceea ce te privește. M-ai făcut să cred in tine și îmi recapăt încrederea în relații normale, frumoase și trainice.

Ești un fel de Adonis efeminat de care m-am îndrăgostit platonic din primul moment în care te-am văzut. Din prima secunda mi-am dorit enorm sa fii al meu, Cosmosule. Ți-am atribuit din primul moment un statut în viața mea care te-ar fi speriat dacă l-ai fi aflat.

Am adorat tot ce a fost legat de tine. Te iubesc cum nu am crezut că o pot face. Știu, an mai spus asta.

Sting țigara și mă las pe spate. Atât de mult încât apa îmi acoperă gura, fruntea, ochii. Îmi țin respiratia.  Este atât de liniștitor încât îmi aud inima cum își încetinește bătăile. Simt cum apa se mișcă și nu fac decât să mă gândesc la tine.

Când nu am încredere în mine tu ai... Mai multa decât aș putea avea eu.

Cosmosule, Apocalipsa mea, am nevoie de tine. Chiar am. Am nevoie de cuvintele tale și de încrederea ta. De susținerea ta și de ființa ta. Am nevoie sa îți simt prezenta dimineața și îmbrățișarea in mijlocul nopții. Am nevoie să știu că inelul pe care îl port e un fel de talisman iar tu ești duhul lămpii mele. Nu ca sa imi indeplinesti trei dorințe ci să știu că ești lângă mine și mă protejezi.

Cosmosule, te-am numit așa pentru că ești totul meu. Ești tot ce pot sa îmi imaginez mai bun și dincolo de asta.

Te rog, te rog... Nu înceta să îmi scrii in felul acela. Te rog nu renunța și te rog fii lângă mine.

***

Apoi mă ridic brusc. Am rămas fără aer și apa este rece sloi. Îmi aprind o țigară și mă gândesc că întotdeauna cifra 6 mi-a purtat noroc.
Mai e putin, dragoste... Mai e putin până departe și noi abia am inceput drumul asta împreună.

Noapte buna, Cosmosule