joi, 7 februarie 2019

Legaturi bolnavicioase - Cecilia Stefanescu (recenzie)


Se întâmplă uneori ca realitatea în care noi trăim să nu coincidă cu ce este adevărat. Orice fiinţă umană îşi construieşte propria realitate, fie că ea se apropie cât de puţin de cea comună sau nu, dar niciodată nu va coincide. Mai multe viziuni pot părea la fel, pot avea elemente comune, dar vor fi diferite prin interpretare şi scop. Oferă o cutie goală, cât se poate de banală mai multor persoane, vei observa atunci că fiecare va avea o altă perspectivă, o altă întrebuinţare.
Kiki este o tânără nonconformistă, a cărei viziune asupra vieţii este afectată de viaţa pe care o duce, aceasta este compleşită de temeri, plină de nelinişti, iar graniţa dintre reverie şi boală este tot mai fragilă. Aceasta are diferite relaţii hetero- sau homosexuale, oscilând între cele două fără a avea o dorinţă clară.
Legături bolnăvicioase este primul roman al Ceciliei Ştefănescu, scris pe parcursul a cinci ani şi publicat în 2002 şi reditată de două ori de cei de la polirom. Romanul a fost ecranizat în 2006 în regia lui Tudor Giurgiu. Povestea lui Kiki nu se întinde pe mai mult de 200 de pagini, fiind mai mult o colecţie de gânduri, vise şi câteva fapte, decât o poveste în adevăratul sens al cuvântului.
Paginile romanului sunt la început clare sigure de ceea ce spun. Am observat tendinţa unui rezumat de cuvinte la final de capitol, există un şir de cuvinte, aparent ce nu se leagă între ele, dar în realitate privite în context reprezintă elemente dominante în viaţa lui Kiki.
Ca personaj Kiki reprezintă tipul inadaptatului social, personajul care nu-şi găseşte locul. Momentele de luciditate a lui Kiki sunt pline de lamentări faţă de persoanele din jur şi realitatea care o înconjoară. Oricum Kiki se găseşte mai mult într-o stare de reverie. După primele pagini, Kiki osciolează între a fi narator şi a fi un simplu personaj despre care se vorbeşte. Romanul începe să fie incert odată cu introducerea mai multor personaje care nu-şi găsesc locul uneori. La un moment dat în carte nu mai poţi face diferenţa între unele personaje şi identitate personajului narator este în obscuritate.
Legături bolnăvicioase este scris într-un mod dezordonat, aş putea spune. Există o lipsă de coerenţă. Limbajul utilizat este este adecvat personajului narator, care deşi nu este foarte bine definit, are acea aură simplistă, vulgară uneori. Am găsit chiar amuzant faptul că unul din citatele care merită amintit din acest roman, descrie bine cartea în sine:
„Nu era nimic spectaculos în bălmăjirea lor, tot farmecul (...) rămânea undeva în stomac, ca un gol de aer. În rest, numai vorbe, vorbe, vorbe...”
Stilul autoarei nu poate fi etichetat doar după acest prim roman, ea ami scris o carte cea mai bună din punct de vedere al conţinutului şi al modului în care este scrisă. Totuşi dacă ar fi să mă pronunţ asupra viziunii autoarei şi stilului acesteia, aş putea spune că este neîngrijit şi neomogen.
Finalul omanului a fost singurul care a realizat ceva în tot romanul. Constatările lui Kiki de la final sunt cele care aduc culori în paleta de griuri utilizată până în acel moment.
Legături bolnăvicioase nu este un roman pe care l-aş recomanda şi altor persoane, nu am găsit nimic deosebit şi nici măcar un stil care să scoată scrierea din abisul în care a căzut prin alegerile făcute.



Aceasta recenzie a putut fi realizata cu ajutorul Libris.ro

11 comentarii:

Ai ceva de spus? Zi tare, să te-auzim!