Cine n-are pensionari... să nu-și cumpere

     Scriu postul ăsta tocmai pentru că nu mai am răbdarea pe care o au alții: să văd și să tac. Nu mai am răbdare să-și piardă alții timpul pe cârca mea. Mă refer la pensionarii din Constanța. Desigur, mă gândesc (când scriu asta) la cei care primesc abonamente gratuite din partea edilului și care, pe nervii mei, se plimbă en-gros cu transportul în comun din diferite motive: ba că e pâine mai ieftină în TomisIII decât la Poarta 6, ba că se plictisea tanti și se gândea să mai dea o tură prin Mamaia, ba că ”Supermarketul Pensionarului” de la Eden este mai îngrijit decât ăla de la Far, etc.

     De câte ori nu v-ați lovit de ei în RATC în mijlocul verii, în miezul zilei, la 40 de grade, urlând la un tânăr să nu deschidă geamul pentru că ei sunt sensibili și pentru că-i trage curentul?

     Dar dintre toți, eu am observat 2 tipologii de oameni care pe mine mă scot din sărite în cel mai superb mod cu putință. Mi-am permis, astfel, să le numesc: a) tipul celui permanent grăbit și  b) tipul celui permanent confuz.

 Și acum să vi le explic: a) Tipul celui permanent grăbit - Acest pensionar, indiferent de vârstă sau sex, îți dă întotdeauna senzația că se grăbește undeva din locul pe care și-l alege la urcarea în mijlocul de transport. Îi recunoașteți ușor, mai ales după ce se deschid ușile autovehiculului, bătrânelul fiind primul care va urca, chiar dacă probabil este cineva care dorește să coboare fix pe aceeași ușă. Instinctul de supraviețuirea își spune cuvântul, pentru că acest gen de comportament este consecința fobiei de a rămâne pe dinafară în timp ce ușile autobuzului se închid. Același instinct este prezent și la coborâre, când băbuța cu pricina înpinge pe toată lumea pentru a fi prima care scoate nasul la aer.

b) Tipul celui permanent confuz - Spre deosebire de primul, această tipologie de oameni trecuți de primele tinereți (chiar și de următoarele) este foarte civilizată și comportă reacții firești, normale și omenești în cazurile mai sus menționate. Atâta doar că se întâmplă ca niciodată să nu știe în ce autobuz a urcat sau unde este stația. Menționez, desigur, că acest lucru nu s-ar întâmpla dacă ar trebui să composteze bilet (ca noi ceilalți) sau dacă ar avea abonament doar pe anumite linii de circulație RATC.

     Trebuie să menționez că nu fac referire la absolut toți oamenii în vârstă care beneficiază de acest tip de abonament, ci doar de aceia care nu respectă anumite norme de conduită normală în societate.


Voi nu vă întâlniți cu astfel de cazuri ori cu altele asemănătoare? Mi-ar plăcea să vă știu părerea!