Romantism, Regina Maria, Balcic și Cella Serghi

     Pentru că sunt în perioada mea de romantism și sensibilitate, pentru că vernisajul de ieri mi-a readus la viață vechea pasiune pentru Balcic, mi-am propus să citesc volumele scrise ca jurnal de Regina Maria a României.

Vă invit și pe voi să o citiți odată cu mine, mai ales iubitorilor de Balcic, jurnale romantice și povești de vis.

Sursa pozei: http://bacaucity.olx.ro/maria-regina-romaniei-povestea-vietii-mele-3-volume-iid-314048260 

De asemenea, celor care sunt interesați și dornici de lecturi sensibile, recomand cartea aceasta.

Vernisaj „Tabăra de pictură de la Balcik” ediția a II -aB

Astăzi, la Muzeul de Artă Constanța, a avut loc ediția a II -a a taberei de pictură de la Balcik. Dintre cei mai cunoscuți artiști plastici ce au participat la expoziție se numără: Loretta Băluță, Cătălin Botezatu, Eugenia Botezatu, Aurelian Broască, Bogdana Contras, Constanța Dănilă, Lelia Rus Pârvan, Gabriel Stratulat, Victor Rădulescu, Anda Nemirschi, etc.

Vizitatori au fost destui, fiecare dintre ei fiind un pasionat al artei, dar mai ales un admirator înflăcărat al teritoriului denumit ”Mecca Pictorilor” -  Balcik-ul.

Amfitrioana, directorul Muzeului de Artă Constanța Doina Păuleanu, a făcut cunoscută tuturor istoria pământului pe care pictorii l-au surprins cu atâta grație în culorile, uleiurile și pânzele lor.

„Dacă mă lăsați pe mine să vorbesc despre Balcik, aș povesti ore în șir despre această splendidă minune și, credeți-mă, nu m-aș repeta”, admite Doina Păuleanu în discursul de deschidere al expoziției.

                         



                         

                     

                           

                                        

           Dacă nu ați ajuns încă să admirați această minunată expoziție, mai aveți timp până pe 10 ianuarie să o vizitați în cadrul Muzeului de Artă Constanța în sălile de la parter dedicate manifestărilor plastice cu caracter temporar.

            După aceea, aștept să-mi spuneți care a fost tabloul și artistul plastic ce v-au atras cel mai tare atenția!






Pozele mi-au fost puse la dispoziție de către amicul meu, Zetu.

Lansarea cărții Cristinei Tamaș „Vacanțele președintelui”

     Ieri, la Muzeul de Artă din Constanța, a avut loc lansarea cărții „Vacanțele președintelui”. Cu această ocazie au fost prezenți lect. univ. dr. Monica Vlad, scriitorul Ovidiu Dunăreanu, actorul Geo Dobre, dar și directorul Muzeului de Artă Constanța Doina Păuleanu, iar fiecare a avut ocazia de a transmite celor prezenți un gând despre romanul Cristinei Tamaș. 

     Membrii Coralei bărbătești „Cuvânt Bun” au deschis evenimentul, iar în schimbul colindelor cântate au primit minute în șir de aplauze din partea participanților la eveniment.

 Lect. univ. dr. Monica Vlad a făcut o scurtă prezentare a Cristinei Tamaș, dar a și transmis publicului emoțiile pe care le-a resimțit în momentul citirii cărții.

„O FICŢIUNE SUB CARE COLCĂIE REALITATEA” „Preşedinţii Cristinei Tamaş sunt toţi fiinţe chinuite de obsesii, de tristeţi şi de singurătăţi, personaje care se agaţă de fiinţe feminine, mai mult sau mai puţin permanente, mai mult sau mai puţin iubite (...). Ele sunt prezente mai ales pentru a ascunde ca un ecou neliniştile preşedinţilor, care nu sunt doar nelinişti de vacanţă. Romanul este o ficţiune sub care colcăie, însă, realitatea”

 „În acest roman sunt patru ecuaţii, patru capitole, cu câte două necunoscute, adică opt personaje. Acestea sunt rezolvate şi duse la capăt diferit, de la capitol la capitol, iar rezultatul este unul singur: puterea. Nu puterea omului care reprezintă, ci puterea care corupe, înalţă, desfigurează, schimbă destinul unor oameni”, a spus prozatorul Ovidiu Dunăreanu.

  Autoarea a declarat că pe prima pagină a scris o dedicație pentru următorii președinți pe care îi va avea România „să citească această carte cu luare-aminte pentru că sigur vor avea ceva special de descoperit”

De asemenea, a estimat că a durat cam 10 ani scrierea cărții și că momentul lansării nu are nicio legătură cu evenimentele politice din această lună.

 

    Actorul Geo Dobre a recitat două pasaje din Președintele 1 și Președintele 4 într-un mod care a făcut deliciul invitaților.















                Eu voi intra în posesia cărții într-un foarte scurt 
timp, iar pe voi vă invit la lectură.



Sursa pozelor: http://urban-constanta.blogspot.ro

Fără Anonimi

     Am mai spus vreodată că nu accept și nu răspund la mesaje date sub anonimat?  Dacă nu, zic acum.

Prieteni și dragii mei, dacă doriți a comenta ceva - chiar dacă-i de bine, ori ba - vă rog respectuos (numai în primă fază) a vă semna.

     Altfel, puteți să mă numiți rea, fără suflet, etc., dar eu nu pot sta de vorbă cu „Nimeni”. Nu pot!

Cine n-are pensionari... să nu-și cumpere

     Scriu postul ăsta tocmai pentru că nu mai am răbdarea pe care o au alții: să văd și să tac. Nu mai am răbdare să-și piardă alții timpul pe cârca mea. Mă refer la pensionarii din Constanța. Desigur, mă gândesc (când scriu asta) la cei care primesc abonamente gratuite din partea edilului și care, pe nervii mei, se plimbă en-gros cu transportul în comun din diferite motive: ba că e pâine mai ieftină în TomisIII decât la Poarta 6, ba că se plictisea tanti și se gândea să mai dea o tură prin Mamaia, ba că ”Supermarketul Pensionarului” de la Eden este mai îngrijit decât ăla de la Far, etc.

     De câte ori nu v-ați lovit de ei în RATC în mijlocul verii, în miezul zilei, la 40 de grade, urlând la un tânăr să nu deschidă geamul pentru că ei sunt sensibili și pentru că-i trage curentul?

     Dar dintre toți, eu am observat 2 tipologii de oameni care pe mine mă scot din sărite în cel mai superb mod cu putință. Mi-am permis, astfel, să le numesc: a) tipul celui permanent grăbit și  b) tipul celui permanent confuz.

 Și acum să vi le explic: a) Tipul celui permanent grăbit - Acest pensionar, indiferent de vârstă sau sex, îți dă întotdeauna senzația că se grăbește undeva din locul pe care și-l alege la urcarea în mijlocul de transport. Îi recunoașteți ușor, mai ales după ce se deschid ușile autovehiculului, bătrânelul fiind primul care va urca, chiar dacă probabil este cineva care dorește să coboare fix pe aceeași ușă. Instinctul de supraviețuirea își spune cuvântul, pentru că acest gen de comportament este consecința fobiei de a rămâne pe dinafară în timp ce ușile autobuzului se închid. Același instinct este prezent și la coborâre, când băbuța cu pricina înpinge pe toată lumea pentru a fi prima care scoate nasul la aer.

b) Tipul celui permanent confuz - Spre deosebire de primul, această tipologie de oameni trecuți de primele tinereți (chiar și de următoarele) este foarte civilizată și comportă reacții firești, normale și omenești în cazurile mai sus menționate. Atâta doar că se întâmplă ca niciodată să nu știe în ce autobuz a urcat sau unde este stația. Menționez, desigur, că acest lucru nu s-ar întâmpla dacă ar trebui să composteze bilet (ca noi ceilalți) sau dacă ar avea abonament doar pe anumite linii de circulație RATC.

     Trebuie să menționez că nu fac referire la absolut toți oamenii în vârstă care beneficiază de acest tip de abonament, ci doar de aceia care nu respectă anumite norme de conduită normală în societate.


Voi nu vă întâlniți cu astfel de cazuri ori cu altele asemănătoare? Mi-ar plăcea să vă știu părerea!

And the winner is.....

                                Concursul organizat cu ajutorul Pizza San Marco a luat sfarsit!

Si ca sa nu o mai lungim, castigatoarea aleasa de catre random.org este Munteanu Ligia

Şi caii sunt verzi pe pereţi

     Filmul "Şi caii sunt verzi pe pereţi" în regia lui Dan Chişu, este un film "de familie"- aşa cum este numit de către însuşi regizorul, dar în lumea filmului trece drept comedie, dramă. În legătură cu aceasta, regizorul spune că nu a voit în mod expres să fie clasat ca şi comedie, dar acţiunea şi turnura pe care o iau lucrurile stârnesc râsul privitorilor.

     În principiu, este vorba despre perioada de acum câţiva ani, când pe piaţă pătrunseseră în forţă campaniile, promoţiile şi spoturile ce promiteau câştiguri imense. În această capcană a căzut şi actorul principal interpretat de către Adrian Titieni care, neiniţiat în tainele internetului, ajunge să creadă unul dinacele mailuri în care i se solitică o sumă de bani pentru a primi un premiu fabulos.

     Acţiunea se desfăşoară pe două fire narative care, într-un final, se vor intersecta.

     Finalul este oarecum deschis pentru a lăsa loc de interpretări şi pentru a stârni imaginaţia privitorului.

 
Dacă aţi văzut filmul aştept păreri, dacă nu l-aţi văzut, vi-l recomand.

Voi menţiona şi că am văzut filmul acesta cu ocazia proiecţiei de gală organizată în cinematograful CityPlex.