A trecut un an, stii? Un an de cand nu ai mai scris pe minunatul ala de blog... Tocmai am realizat ca o data cu tine mi-am cenzurat si eu postarile despre tine, postarile alea siropoase care probabil iti displaceau....
Dar stii ce e ciudat? Ca in acest an am petrecut jumatate gandindu-ma cum naiba sa fiu vizibila, sa mori si sa invii vazandu-ma schimbata, minunata, perfecta. Iar dupa un an... sunt tot in punctul asta. Sunt tot in cercul asta vicios in care "imi trece si-mi revine" gandul la tine.
La naiba cu lansarile tale de carte mondene! Ma enerveaza cum invizibilitatea ta mediocra de pana acum imi intra-n ochi si ma jeneaza ca un fir de praf. Ma jenezi, da! Imi intri in coaste si ma dispera ca nici macar nu stii.
Si mai vrei sa iti spun ceva? Credeam ca mi-a trecut pentru ca plimbarile tale in tara posibilitatilor nu mi-a starnit nici invidie, nici vreo teama. Eram INDIFERENTA, broscoiule!
Insa mi-a ramas de la tine mania camasilor... camasi despre care am tot jurat ca le-am atins si le-am imbracat si prin ele ti-am simtit parfumul.
Nu mai rezist inca unei perioade soc de indragosteala broscoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai ceva de spus? Zi tare, să te-auzim!