[Alyson priveşte în gol şi se gândeşte la...cât de mult visa ea,acum exact două săptămâni să devină logodnica unui fotbalist("hm...naivă copilă" spune ea încet).Visase cu ochii deschişi ,la fel cum visase că Michael este iubirea vieţii ei.(se înşelase ,evident!)

Dar până şi Alice îi spusese asta.Alice nu se înşeală niciodată după cum singură zicea  şi după cum,de nenumărate ori Alyson realizase asta]

[A trebuit să stau să o ascult pe Alice turuindu-mi încântată despre ooo,...prea-Perfectul-Nicholas.

Privind în ochii ei,am văzut o sclipire ciudată şi atunci am realizat că Nemaipomenitul Nicholas nu este chiar un papă-lapte aşa cum am crezut eu.Deci,Minunelul de Nicholas: un avocat drăguţ ,simpatic,carismatic,plin de bun simţ,sărit puţin peste 20 de ani,cu o carieră de succes(a fost avocat al apărării în cazul Litei EastWood ,caz pe care,bineînţeles,l-a câştigat)Deci seriile nesfârşite de idei penibile pe care i le-aş fi pus în cârca lui Nicholas s-au evaporat.Nu-l mai vedeam într-un pulover ciudat de penibil în carouri verzi şi albastre si şosete cu buline mov la petrecerea de Crăciun...aşa cum o făcusem până acum(apropo ...şosetele cu buline îmi amintesc de Ticălosul-meu.Micheal...De ce Oare?)]

Fragmentul ăsta e din ciclul ¤Alyson's Diary¤ de Lyda N. şi îi este dedicat în întregime lui Alice Jason.Singura,dar singura(care chiar dacă nu este regina dramei ca să poată spune ea însăşi despre ea că a fost lângă mine) de la care am învâţaţ ceva,...şi singura care a fost lângă mine şi m-a suportat/susţinut/certat şi iubit în acelaşi timp în 3 ani de zile.

Gânduri bune: 0 (prost); gânduri rele: 342 (f.prost); număr de minute purtând conversaţii imaginare cu John şi spunându-i ce cred despre el:586 (f.f.prost)

NB!

Deasemenea aş dori să-i spun domnului N. (care sunt sigură că citeşte postul ăsta şi se minunează) că "Suntem bine şi nimeni nu mi-a atras atenţia în ultima perioadă."(aşa cum a avut grijă să întrebe la ultima conversaţie serioasă avută)