Nu am să spun nimic în afara scenariului.

Da,... am o viaţă minunată, incredibilă, demenţială. Şi de azi mi-am propus, subtil, să aberez frizând absurdul. Să mă doară-n cot dacă înţelegi sau nu...şi în mod normal, ar trebui să înţelegi că de-aia te aciuiezi fiinţă inteligentă ce te afli.

Ar trebui să mă prefac că nu există bărbatu' ăla bun după care băleşti de când lumea. Şi ştii ce? amândouă ştim că n-o să se uite la tine. pentru că eşti urâtă, dar mai presus de toate pentru că eşti proastă. Pentru că eşti atât de proastă că nici nu-ţi dai seama cât de penibilă eşti când te imbraci prost şi spui despre tine în gura mare că eşti o bună şi-o mişto şi-o deşteaptă.

Şi-ar mai trebui să te trezeşti inainte să te bată prinţu' pe umăr să-ţi şoptească duios "fă, prieteno, eşti proastă de bubui!"

Cam asta-i tot, zic. da' oricum mi-ai înviorat ziua.