Ajutor!

Gata, am decis. M-am îndrăgostit şi de data asta nu e o glumă. Ajutor. Salvaţi-mi creierul, vă rog. De el. Nu pot să cred că e tocmai el. Deşi aş fi vrut să fie. Dar nu tocmai aşa. Aş fi vrut să fie altfel, să fie când era aici...nu când tocmai a plecat.

Oh, mă trece un ditamai fiorul şi nu înţeleg de ce trebuie să fie acum când am atâtea pe cap. Plus că, ar trebui să mă simt bine. Îmi vine să zâmbesc ca o tută continuu şi sper din suflet să nu vadă asta niciodată! Dar dacă citeşti, te rog, te implor cu o cireşică-n vârf, fă-te că nu îţi dai seama despre cine e vorba. Pentru că eu ştiu că ştii, şi mai ştiu că ai văzut sau simţit. Dar lasă, prefă-te ...te rog... că azi nu observi. Poartă-te normal ...şi tare-aş fi vrut să-ţi spun "noapte bună" şoptit.

Nu pot să cred că eşti tu. Nu înţeleg de ce...Eşti acolo deschis prin tab-urile mele înrădăcinate în browser.

Ah...te rog. Să nu vezi asta! te rog. şi dacă vezi, voi minţi că nu e vorba despre tine. Dar tu eşti.

Împuşcă-mi sufletul, te rog!