Mi s-a făcut brusc dor de el.Atât de brusc încât am uitat de tot,cufundându-mă în braţele lui.Am lăsat căldura inimii lui să îmi topească gheaţa din suflet.Am lăsat-o să îmi dezgheţe sângele,să îl încălzească şi să mi-l pună în mişcare,să îmi dezmorţească mintea şi gândurile.

Am nevoie de sângele lui pentru a mă ţine în viaţă şi el ştie asta,o ştie foarte bine şi profită.Profită de nevoia mea de el şi-mi prelungeşte clipele de latenţă.Le savurează hrănindu-şi ego-ul.Dar nu am încotro.Trebuie să fiu obedientă dacă vreau să trăiesc în lumea lui.

Nu înţeleg de ce trebuie să mă ţină în viaţă sângele unui muritor.Unui muritor pe care îl iubesc.Atât de mult sacrificiu pentru o iubire,...pământească.De ce?


Un vampir care trăieşte de pe urma sângelui persoanei iubite...Un suflet divizat în Horcruxuri dar totuşi capabil de iubire.

Oh,dragostea mea,nu te teme.Ţie nu am să îţi fac rău.Pe tine te voi iubi,doar.Dragostea mea...