E frumos să văd cum plouă la geamul ferestrei mele din camera cu draperii de culoarea sângelui uscat.E minunat să văd peisajul ăsta sinistru ,umbrele copacilor bătuţi de lumina lunii-umbre ce cad prin fereastră pe podeaua camerei mele.Singura sursă de lumină este Luna.
Întunericul şi ceaţa densă stârnesc fiori de frică.Îmi place să trăiesc în mediul ăsta fantomatic şi bântuit.
Îmi place să ştiu că e întotdeauna cineva în cameră şi îmi urmăreşte fiecare mişcare.Nu ar trebui să mă tem.Vampirii nu se tem de strigoi şi nici de spirite.Deci nu îmi este frică.Îmi face plăcere.
Deschid geamul şi inspir adânc.Miroase a lemn umed şi a vegetaţie parazită,a ferigi în plină dezvoltare...Lemn putred mâncat de termite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai ceva de spus? Zi tare, să te-auzim!