marți, 12 iulie 2011

Aurora si Oul de cuc

Tocmai ce m-am intors de la Festivalul National de Film Romanesc unde am vazut filmul "Aurora".


Regia Cristi Puiu
Cu Cristi Puiu
Gen film Crimă Dramă
Durata 183 minute


Premiera in Romania
11.03.2011

Apartamentul de bloc în a cărui bucătărie un bărbat şi o femeie discută despre bunica Scufiţei Roşii, având grijă să n-o trezească pe fetiţa care doarme în camera alăturată.

Remorcile abandonate pe terenul viran - aflat între casele de la marginea oraşului - din spatele cărora bărbatul pândeşte ceea ce pare a fi o familie.

Oraşul pe care îl traversează acelaşi bărbat, după ce a recuperat cele două percutoare artizanale necesare armei de vânătoare pe care o are acasă.

Bărbatul are 42 de ani, se numeşte Viorel şi, stăpânit de gânduri incerte, traversează oraşul de la un capăt la altul, către un obiectiv numai de el ştiut.



Oul de Cuc

Regia Ioan Cărmăzan
Cu Andi Vasluianu, Bogdan Dumitrache
Gen film Crimă Dramă

Două destine, parcă împotriva voinţei lor, sunt puse în situaţia de a traversa toată ţara, unul alături de celălalt în dorinţa nebună de a nu fi prinşi de organele legii. Doi paria, doi evadaţi, ca două cremene încărcate de energie, caută să se strecoare spre o libertate ce nu poate fi reală.
Vasile Dragu, profesor, pe care viaţa l-a încercat cu o nenorocire nemeritată - dublă crimă şi o condamnare pe măsură, pe de o parte, şi, Mitu Suveică, un notoriu criminal trecut prin toate probele mizeriei şi decăderii umane, prin toate spaimele şi urâţeniile unei vieţi nenorocite, pe de altă parte.
Vor încerca - aproape tot filmul - să scape de urmăritori. Vor fugi, se vor ascunde, se vor furişa - totul într-un ritm ameţitor, în speranţa că şi pentru ei Dumnezeu a lăsat o dâră de lumină, o speranţă neticăloşită.
Mitu Suveică, zis Litruţă, şi-a omorât cu sânge rece camarazii de tâlhărie şi a ascuns prada (o mare, foarte mare sumă în dolari americani).
Ei se feresc de toată lumea, se suspectează şi se urmăresc chiar între ei, sunt fugăriţi şi hăituiţi de lege, de ceilalţi din tagmă, de viaţă, de soartă, de destin.
Finalul poveştii - neaşteptat poate - încearcă să urmărească numai Dumnezeu ştie ce. Oare avem dreptul de a judeca pe alţii, de a ne judeca pe noi înşine?
Suntem noi, oare, mai presus de lege, de alţi oameni, de soartă?
Toate poveştile pot fi frumoase, triste, amare sau nu pot fi. Totul depinde din ce tabără faci parte!

Un comentariu:

  1. De ce oare dupa atatia ani de la comunism filmele ca cele descrise mai sus au iz socialist si ne intristeaza( sub deviza ca e arta)?!?!?!? Emin

    RăspundețiȘtergere

Ai ceva de spus? Zi tare, să te-auzim!