Ma simt de parca as repeta aceleasi lucruri la nesfarsit fara sa ma auda nimeni. Am ajuns chiar si la concluzia ca nu pentru a ma auzi cineva le repet, ci pentru a ma intelege pe mine. Stii, cand trebuie sa spui lucrurile cu voce tare, sa iti dai un reality check pentru ca altfel continui sa traiesti pe norisorul tau roz si pufos ca o vata de zahar?

Ei, don't look to me like this! Sunt om, am voie la terapii pentru suflet. Un prieten bun al meu, al carui nume nu il voi rosti... stie! Stie tot ce trebuie despre terapiile astea menite sa-ti lase inima sa respire vapori de iubire noua, proaspata... pentru ca de cea veche esti satul si vaporii nu mai sunt deloc delicati si in stare gazoasa, de parca i-a transformat cineva peste noapte in bulgari calcarosi doar-doar sa-ti zdreleasca inima!

Asa iti trebuie ! Asa iti trebuie daca nu iti pui filtru la inima! Ca la chiuveta, sa bei o apa mai buna... asa si inima are nevoie nu de una, ci de cel putin 13! Sa fie asa, un numar norocos, plin de speranta si aducator de cer senin.

Si eu am nevoie de terapii pentru suflet, am nevoie si pentru cap, dar asta e alta poveste!

As avea nevoie de escapade, scurte (!) Foarte scurte! Doar cat sa-mi stabilizeze ego-ul si sa ma readuca la minunatia in care ma scald fara sa realizez. Da, glumesc... dar daca tine, tine!

Nu inchei, nu imi mai place sa inchei... am sa te las gandindu-te si sfredelindu-ti constiinta, intrebandu-te daca tu esti CAUZA ori ANTIDOTUL terapiilor mele.