Scrisoare deschisa catre M. M

Este ultima data cand iti mai scriu sau cand ma gandesc la tine. Este ultima sclipire a ochilor cand iti spun numele sau vorbesc despre tine(desi am facut-o de multe ori, de prea multe ori cand nu meritai ). M-am saturat sa fiu eu oaia neagra, cea pedepsita fara vina, doar pentru ca mi-esti drag. Imi retrag toate cuvintele frumoase pe care nu le-am rostit in prezenta ta desi as fi vrut, imi retrag si gandurile puerile fantasmagorice de pustoaica indragostita pe care le provocai cu buna stiinta si/sau rea vointa.
In noaptea aceasta te.am scos din inima mea si dimineata nu te.am mai gasit. Nu-mi vine nici sa rad, nici sa plang. As vrea, as vrea sa am puterea sa iau masuri drastice. Sa decid sa nu te mai vad, sa nu te mai citesc, sa nu ma mai gandesc la tine si sa nu mai stii de mine.
Credeam, voiam sa cred, ca putem avea un alt fel de relatie. Voiam sa-ti fiu confidenta, prietena, iubita, sotie, orice. Dar nu esti decat un robotel setat pentru indeplinirea unor obiective atat de omenesti, atat de josnice, incat nu-ti poti lasa sufletul sa respire si sa se vindece.
Nu sunt prima si nici ultima sau singura, sunt convinsa de asta abia acum, desi erau momente cand ma faceai sa cred contrariul. Nu pot sa te urasc, pentru ca ar insemna sa investesc alte sentimentele pe care nu esti capabil sa le manageriezi... imi esti indiferent, promit. Sa nu-mi scrii, sa nu-mi mai soptesti niciodata... lasa-ma sa ma pierd pe strazile Bucurestiului fara sa stiu ca ai existat vreodata.


Te-am crezut, am vrut sa cred ... ca esti omul minunat pe care mi-l imaginam, sofisticatul de care am fost indragostita, Fat-Frumosul meu destept... Mi se parea dragalas faptul ca iti parea rau ca "se intampla cumva si drumurile noastre o iau intotdeauna in directii diferite".
Daca va fi sa fie, ne vom intalni, daca ar vrea Cine Trebuie ... vom fi impreuna. Iti multumesc pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus, desi acum te chinui sa negi ca au existat "those special feelings for me".


Daca va fi sa fie, iti promit, va fi altfel. Nu va mai trebui sa te gandesti sa vii sa ma vezi la terminarea sezonului estival, "pentru ca e mai putina coada si pot, intr-o ora si jumatate, sa fiu la tine". Stii, au fost persoane care au condus  doar doua ore in mijlocul iernii si al zapezii doar ca sa ma vada.
Nu am nimic sa-ti dau, sunt sarca in sentimente si nu numai, dar iti pot da inima mea, ma pot da pe mine daca iti este de-ajuns, iar in schimb, iti jur, nu vreau nimic, ... Doar pe tine, sufletul tau si camasile pentru care dezvolt deja o obsesie:)). Vreau sa-ti leg nodul de la cravata inainte de a pleca la serviciu... chiar daca urasc sa ma trezesc prea dimineata, as face asta doar sa ne bem cafeaua impreuna si sa discutam banalitatile pe care le avem de facut peste zi. Sa-ti spun ca esti frumos inainte sa iesi pe usa, sa te sarut si inca sa am fluturasi in stomac sub pijamalele roz  care-ti plac. Sa ma suni inainte de a ajunge acasa si sa ma intrebi daca mai este nevoie sa intri la magazin inainte de a ajunge acasa.
 Si mi-ar placea la nebunie vineri seara sa ne facem planuri impreuna: sa mergem la vreun eveniment de al tau sau de al meu, sa facem cumparaturi sau pur si simplu sa stam acasa si sa recuperam toate momentele in care nu ne-am iubit din saptamana.

As vrea, ... mi-ar placea, ... as muri si-as invia pentru asta.