duminică, 22 august 2010

Minunile NU ţin 3 zile

Da,aşa e.Minunile NU ţin 3 zile...Rectific..NU orice minune ţine 3 zile.De fapt,ele ţin doar 2 dar în a 3-a zi îţi dai seama ce s-a'ntâmplat.

Cum eu am spus întotdeauna că bărbaţii care înşeală sunt nişte insensibili,porci,nesimţiţi,dobitoci şi fustangii,eh uite că se'ntâmplă lucruri de natură să-mi demonstreze contrariul...cel puţin în unele cazuri.


Şi ştii,din punct de vedere feminin se întâmplă exact la fel,doar că noi sperăm ca EL să se schimbe,şi ghici ce! nu se'ntâmplă aşa deloc.

De curând se presupune că am avut o idilă cu principii seriose care s-a sfărşit după cum mă aşteptam.

În fond nici EL nu era genul meu dar nici eu al LUI.

Şi spun aşa...că un bărbat nu se îndrăgosteşte de o alta doar pentru că aşa vrea,ci pentru că EA de lângă el nu e chiar genul lui.Hm...şi e tare drăguţ că ştii asta de la început şi-n afară de compania lui nu-ţi place nimic altceva la el.Şi pe tine ca femeie nu te mai afectează.

Şi-având în vedere că încep să devin misogină şi mâine-poimâine mă trezesc exclusă din Marea Lojă Feminină,închei postul ăsta prin a spune că-ncep să-i înţeleg din ce în ce mai profund.

marți, 17 august 2010

D`ale fotbalului

Da,ştiu că am zis că n-o să public aşa ceva pe blog,fiin'că nu-mi place fotbalu'...Da' am văzut că-i la modă acuma asta cu fotbalu'...să urli după Becali că l-a făcut pe Piţurcă să-şi dea demisia....să înjuri a'n pulea să poţi tu să te simţi ultras adevărat.


Ce n-am înţeles însă e faza asta : De ce mama dracului stai în faţa televizorului şi urli ca un scelerat la meciuri?

Adică Băăă ciumpalacule,ce-ai impresia c-o să câştige ăia dacă zbieri-urli-te crizezi şi îţi dai sufletu' dîn faţa televizorului?

Io te-nţeleg,crezi tu că eşti miezu'...


Că ai tu puteri d'alea paranormale...că dacă te concentrezi tu niţel aşea îl faci pe nenea ăla de dă cu picioru' în minge pe lângă poartă,să nu mai rateze.

Că dacă te apuci tu să zici nasoale dă Becali ăla n-o să mai doarmă nopţile dă grija ta.''Aoleo m-a înjurat Gigel a lu' coana Cecilica dîn deal''

Da'n rest aşea îmi place să-i văd pe nişte unii că se bat pe stadioane,înjură şi scuipă seminţe ca la mă-ta pe tarla.

Îmi place spiritu' dă echipă,spiritu' microbist şi d'astea...zic

luni, 16 august 2010

Un strop de romantism într-o noapte perversă

Nici nu ştii cât de multe lucruri poţi vedea la ora 6 fără un sfert dimineţa.
S-a întâmplat ca, după o noapte demenţială plină de ''evenimente'',Domnul N. să dorească să ne bem cafeaua de dimineaţă împreună pe terasa vilişoarei noastre.

Nu ştiam că-i atât de romantică treaba asta cu toate că auzisem câte ceva...dar nu eram sigură,şi nu ştiam că se poate duce la bun sfârşit fără să fie plictisitor.

Este 6:00 a.m. şi încă îmi ţin cana de cafea călduţă în mână,stau pe fotoliu cu rochiţa mea turcoaz pe care o ador,fără pic de machiaj şi cu părut lăsat liber.Mă simt frumoasă.Sunt fericită şi simt cum vântul adie câteva şuviţe rebele.Mă simt ca o zeiţă(exagerez şi sună libidinos deja,da' nu pot să mă abţin).

Domnu'N priveşte cu jind la mine,la rochiţa mea scurtă şi pun pariu că se gândeşte la noaptea care tocmai a trecut.

În momentul ăsta nu-mi pasă cât e ceasul,nu-mi pasă dacă e târziu sau devreme,nici măcar dacă scumpul meu soţ a întârziat la servici sau nu.

Mă simt minunat că-i aici,că e el şi nu altcineva,şi mă simt specială fiin'că-i al meu.

8:35 a.m. Domnu' N.a plecat la servici de multicel,dar e al 3-lea mesaj pe care-l trimite să-mi spună că mă iubeşte;că am fost minunată azinoapte şi că nu vrea să mă piardă.


Am rămas să savurez momentele.Le-am lungit şi-mi place.
Încă trăiesc ''noaptea trecută'' încă simt săruturile lui pe umerii mei,căldura,sinceritatea ,dragostea şi profunzimea.

vineri, 13 august 2010

Sesiuni personale de filozofare fantezistă

Se prea poate să pierd timpul aiurea pe chaturi sau forumuri unde se discută despre orice,oricând şi oricum.
Aici am cunoscut-o pe Zefira care se întâmplă să fie într-un război fantezistic cu Unul dintre cei mai încântători şi delicioşi oameni pe care îi cunosc.


Despre această minunată domniţă în armură de fantezii n-am să menţionez prea multe de dragul de a nu-i dezgoli imaginea plină de senzualitate puternic poetică cu care ,mai devreme am învăluit-o.

Ceea ce o face specială spre debordant de incredibilă este modul în care scrie,modul în care îşi arată''muşchii din cerneală''(vorba ei)

Citindu-i blogul şi filozofările mi-am permis s-o vâr pe o treaptă considerabilă a topului meu 10 de bloggeri geniali.

Şi acum considerând,pe plan personal că nu mai am idei,las postul ăsta neterminat,poate oi mai avea vreo completare când oi sta să cuget mai mult.

marți, 10 august 2010

Ştiu Jurnalule,ştiu ce crezi!Dar nu mă prefac.Chiar nu doare,absolut deloc,despărţirea de Rayan.Şi-n plus suntem destul de maturi astfel încât să putem lua deciziile cele mai bune pentru noi.Iar de data aceasta decizia a fost comună.


Mă îngrijorează că n-am simţit nicio durere prea mare şi mă face să mă gândesc că poate în subconştientul meu mă împăcasem de ceva timp cu ideea asta,sau poate nu simţeam sentimentul atât de puternic cât credeam,sau poate pur şi simplu am avut Confidentul potrivit lângă mine.


Cert este că am o confuzie generală.Dacă îmi place acest Confident mai mult decât trebuie?Dacă şi el simte la fel?Dacă n-o să mai fie cum a fost?


Sunt sigură de un lucru.În Raphaël (nu-l cheamă aşa,dar mă face să-mi regăsesc aerul parizian pe care-l eman cand sunt sigură pe mine-nu mi s-a mai întâmplat de mult-,şi-mi şi place Carla Bruni)am încredere,doar suntem Confidenţi,nu?


Dar cine a spus ''Confidenţii nu pot fi îndrăgostiţi unul de celălalt'' s-a înşelat!

joi, 5 august 2010

Un alt post fără titlu

Da...Scriu acest post cu gândul de a mă elibera/răci/distanţa/îndepărta sau pentru a-mi diferenţia percepţiile de realitate.

Adevăratul scop este altul.Scriu aici doar ca să-mi pot citi gândurile.Să le înţeleg intensitatea.Să ştiu ce am de făcut.

Vreau să-mi fac ordine în trăiri,sentimente,gânduri sau orice altă formă de psihologie afectivă pe care o trăiesc/experimentez/montez/arăt sau simt.

Nu sufăr.Mă simt iubită.Ştiu că sunt.Atâta doar că acum mă simt incapabilă de a oferi dragoste,încredere,raţiune sau plăcere.

N-aş putea spune de ce...sau...ba da! Ba pot.Mă simt golită de Secrete în faţa lui.Simt că a pătruns brutal(poate prea brutal)în intimitatea mea,deşi eu sunt unica vinovată.Nu-l blamez.Îmi place chiar,dar simt că nu ştiu îndeajuns de multe lucruri despre el.

O să treacă...ştiu.Asta îmi spune şi el când mă ţine în braţe: ''O să fie bine,micuţo.Îţi promit.''

Să fie aşa?Chiar?

joi, 29 iulie 2010

S.O.S. Bancomat BRD needed

Era ziua mea de cumpărături...în toată regula.Numai căăă...Domnu' N. nu-şi golise cardul,deci no cash.Aşa încât am căzut la un acord comun,şi-am câştigat(asta înseamnă că pot să cheltui cât consider eu de cuviinţă)...având în vedere că îl folosesc de muuult muult muult mai multe ori decât însuşi posesorul.Următorul pas: l-am vârât în poşetă.


Toate bune şi frumoase până când m-am gândit eu că s-ar putea ca nu toate magazinele să aibă cititoare de card.
Şi deci cu Alice lângă mine am bătut tot centrul istoric,şi toate aleile cu magazine geniale în ideea de a găsi un amărât de bancomat BRD.

Iar cănd în sfârşit l-am găsit a trebuit să stăm încă jumătate de oră după o dihanie de 2 metrii şi 150 de kilograme care a scos bani de pe vreo 3 carduri...ca să aflu că bancomatul nu mai dispune de bani.

Da' de ce mama dracului nu se pot amplasa mai multe bancomate fix prin locurile mai des circulate ,cum ar fi...pe lângă vreun mall sau pe lângă vreun supermarket sau d'astea.

Bineînţeles că s-or găsi deontologi să spun
''Da' de ce nu te-ai dus la sucursală să scoţi bani din bancă,direct?'' Că cică de...aşa e mai business acum...

Mda...deşi nu ştii dacă a mai observat cineva că sunt mai multe sucursale decât bancomate.
Dar în general nu scot bani direct din bancă din simplul motiv că nu s-a găsit dată în care incompetentele alea de la ghişeu să nu mă enerveze iar eu să nu mă cert cu ele.Şi în plus au comisionul mai mare decât la bancomat.

Şi-atunci de ce să mă duc eu la o una care-i neregulată bine şi-i ciufută să mă scutesc de niste nervi şi de ceva mai mulţi bani luaţi în plus,drept comision.

Aşa deci am pus mâna pe telefon şi l-am chemat pe Domnu' N. să ne deplaseze cu maşinuţa până la cel mai apropiat bancomat(indiferent prin ce parte a oraşului era)pentru ca...mai apoi să ne însoţească la cumpărături.Genial!



P.S.: Mi-am cumpărat o rochiţă roşie fără bretele cu floricele,vaporoasă cu care-mi şade tare bine.Lui Rayan i-a plăcut mult.

vineri, 9 iulie 2010

Secretul,Loly şi Lyda

Un Trio minunat,nu?(Delicios,ar spune domnul profesor).Dar oricât de încântător ar fi acest 3-în-1 perfect Rayan nu ştie ce vrea când se gândeşte la mine.

Nu sunt Lyda azi.Sunt Loly şi-mi place.Îmi place mai ales că în spatele acestui apelativ încărcat de o senzualitate uşuratică sunt tot eu.

Cu o privire ce denotă o perversitate greu de stăpânit domnul profesor răzbate prin meandrele necunoscutului meu.

Nu.Nu ştie multe.Nu ştie gradul meu de perversitate ascuns sub zâmbetul conturat perfect cu un ruj de culoare trandafirie.

Nu ştie că sunt oarecum bi...dar foarte cuminţică totuşi.
Şi NU ştie că POT(dacă vreau) să mă joc cu mintea bărbaţilor,cu sentimentele lor,şi că aş putea să controlez subconştientul lor fără ca acest lucru să-mi încurce prea tare existenţa.

Dar Rayan mă atrage într-un mod misterios.Este o dorinţă de a mă juca cu el dar fără să-l rănesc(în mod normal nu mi-ar păsa dacă o fac sau nu.).

Simt nevoia să fiu rea,perversă şi totuşi atentă şi finuţă.Să nu-l şochez şi nici să-l introduc în banal.

Îmi doresc să mă cunoască perfect ca Loly,fără să ascundă existenţa şi imprevizibilitatea Lydei.

Cred că ar fi singurul bărbat care ar reuşi asta.

Secretul meu Dulce în mâinile lui este în siguranţă.Sper

joi, 24 iunie 2010

Despre Julian nu am spus nimic până acum pentru că nu am simţit nevoia,şi nu consideram a fi un subiect foarte interesant din viaţa mea.

Având în vedere că m-am despărţit de el înainte de a fi cu Alexander nu consideram de cuviinţă să menţionez existenţa lui.Dar trebuie să subliniez,pentru cititori faptul că am continuat să ţin legătura cu el-relaţie prietenească,ziceam eu.




To be continued(nu de alta da' am prea multe idei naşpa despre omu' ăsta ca să nu-mi fac ordine în gânduri şi să am grijă să nu scap vreunu)

Later Edit:

Şi deci ziceam despre fiinţa asta omenească- pe care recunosc,am iubit-o -că nu prea ar avea motive să mai trăiască.

Adică,de ce anume să vrei să trăieşti când faci umbră pământului relativ de pomană şi când singura ocupaţie a ta este să trăieşti de pe urma suferinţei altora.

Ştiu: l-am descris ca pe o scorpie de om,dar el de fapt e paşnic şi minunat şi singura lui greşeală a fost că m-a iubit iar eu ca o nesuferită şi nenorocită vacă cu cabină ce mă prezint n-am ştiut să-l apreciez la justa lui valoare(sigur,cuuuum să nu!)

Iar ca tot tacâmu' să fie complet nefericita de mine îi mai şi ofeream motive reale de gelozie.
Mda...lăsând chestiile telenovelitice la o parte sunt tare curioasă de ce le place băieţilor să: bârfească,expună idei cu părere la gagica unuia sau a altuia,să-şi povestească detaliat secvenţele de sex cu amanta,sau să enumere câte gagici a agăţat el pe când se plimba de mână cu nefericita.

Acestea fiind intrebate doresc sa subliniez faptul ca nici scumpul meu Julian nu a facut rabat de la regula.Si iete ca m-am trezit aproape brutal si incontestabil de subit la realitate cand mi-am dat seama ca de fapt Andrew a lu` Julian stia tot....da` chiar tot.Si-acum ma intre din nou(da-sunt o fire intrebatoare si cugetatoare) oare tipu` asta stia de cate ori pe zi ma sexam eu,si anume inculpata din cazu` de fata,cu tot-timpu`-victimizatul-Julian?

Dar,uite vezi,acum in incheiere(desi as mai fi vrut sa adaug povesti despre cat de stresant,insistent,parsiv,prost,dobitoc si foooarte foooarte foooaaarte lipsit de tact, era Julian ma abtin;Ah! si mi-aduc aminte c-au fost zile in care m-a si urmarit-Minunat! nu?) imi dau seama de fapt ca tocmai Julian nu merita sa apara descris aici din simplul fapt ca : aici sunt mentionati oameni care prezinta interes;
sau din pricina faptului ca n-ar fi trebuit sa ma agit indeajuns incat sa pot scrie ceva despre el.



Eh!dar oricum ar fi stat lucrurile cred totusi ca TOT EU sunt unica vinovata date viind urmatoarele:
* sunt sigura ca am fost singura care l-am suportat 8 luni de zile intr-o relatie de care tot eu am tras
* ma uitam dupa altii,evident!
* ma si culcam cu altii(asta am aflat ulterior despartirii noastre,fapt de care tot eu sunt in totalitate responsabila-ciudat e ca nici pana acum n-am aflat cu cine altcineva m-am culcat pe tot parcursul relatiei mele cu partea "vatamata" din povestea mea)
* imi bateam joc de el
* el plangea de fiecare data cand ne certam-eu mai putin
* mi-a facut in totalitate poftele,mai putin in momentele in care consideram necesar acest lucru sau atunci cand mi le doream


Si deci DA! sunt o scorpie iar tipu asta -i un daramat,un esuat psihic,un lingau langa care nu stiu ce dracului am cautat atata timp!

sâmbătă, 19 iunie 2010

Romanul petelor noastre

De câteva zile nu s-a întâmplat nimic strange.
Este posibil oare ca viaţa mea să fi intrat pe un făgaş monoton,obositor şi interminabil? NU.
Lăsând la o parte şedinţele de fitness din fiecare dimineaţă,lucratul câte 2 ore pe zi la sală,duşul cu presiune selectivă din vestiar şi gorilele alea enorme care se holbează urât la noi(la mine şi la Alice) de fiecare dată când trecem pe lângă sala lor de forţă; constat că am trecut cu vederea un mic amănunt al vieţii mele- existenţa domnului N.

Ceea ce mă face să-mi amintesc de faptul că s-a întâmplat la fel cu Alexander înainte de a-i da papucii.(foarte subtil,bineînţeles)

Dar acum nu mă gândesc nici la domnul N.;nici la Alex ci la înformaticianul ăsta drăguţ,amabil şi foarte amuzant cu care n-am vorbit decât de câteva ori până acum,deşi teoretic îl ştiu de aproape un an.

Vincent are peste 25 de ani şi nu este din NY.Nu.Şi are şi o iubită,la care,mai mult ca sigur se gândeşte cel puţin o dată pe zi.Mda...Şi pe care sunt sigură că o iubeşte.Minunat!

Dar este bun(daaa,din toate punctele de vedere) şi foarte pervers( d'oh şi nici măcar nu e Fecioară)şi cred că mi s-a foarte pus pata pe el :lol:

Iar în cazul în care vede postul ăsta:
I'm not taking my pată back!...şi nici ţie nu ţi-o dau înapoi...


Incipitul romanului petelor noastre

vineri, 11 iunie 2010

Încântător...

Încerc să dezbat tema asta de prea multă vreme pentru ca acum,la momentul acesta să mai aibă vreo importanţă.Psihic am obosit şi a început să nu-mi mai pese.

Totuşi de dragul cititorilor o să încerc să explic ce anume îmi fute creierii legat de subiectul acesta.

Da` nu-i aşa ca trăim într-o lume minunată pliiină ochi de oameni minunaţi...?

totuşi aţi observat că toate numele sonore sau toată crema societăţii are id gen :shukaru sau jmen.sau d-astea?!

Da` de ce să ne intereseze pe noi că esti tu jmen sau shukar sau bun sau orice ai fii băăi cocalare?!de ce?!


Okay,acum că mi-am urlat nădufu' ar fi cazul să menţionez că sunt într-o pasă proastă azi şi că de-asta ma iau de săracii oameni.Că sunt invidioasă şi că de fapt ei sunt nişte perfecţi iar eu le caut defecte să le etalez societăţii.Aşa e...Sunt tare invidiosă

miercuri, 9 iunie 2010

Clarificare

Simt nevoia să clarific faptul că singurele domenii online ce îmi aparţin sunt:

* un site de educare a piţipoancelor şi cocalarilor
* http://lyda-n.blogspot.com


Mai postez şi pe : http://www.skullbox.info
SkullBox

duminică, 6 iunie 2010

Plăcerile vieţii

De ce să-ţi scoţi şunculoasa în parc la o ceafă dă porc?
Nu-i aşea că-i minunată ţara în care trăim?

Eram azi în trafic cu domnul N. şi am trecut pe lângă un părculeţ populat cu cocalari burtoşi ieşiţi la grătare.Da' dă ce?Care-i faza?Dă ce mama dracului să te bucuri când vezi pârjolindu-se pă grătar nişte kile dă ceafă dă porc,mici şi alte minuni d'ăstea?

Nu simţi tu un orgasm intens al papilelor gustative când toată grăsimea aia iţi umple gura?Nu-i aşa că-i cel mai plăcut şi sănătos mod cu putinţă,de a-ţi îngurgita masa de seară?
Şi ce privelişte plăcută e când îţi vezi burtoaca iţindu-se dă sub tricou/maieu dând semne că-i îmboşcănată cu tot felu' dă preparate minunate şi sănătoase de altfel.

Tu,ca un bărbat potent şi puternic ce te prezinţi,să stai în faţa grătarului să înteţeşti focu',să curgă apele dă pă tine şi-n spate-întinsă pă două scaune să-ţi râgâie şunculoasa a bere.

Este că-i mişto?

Eh,ne place.Lasă aşeaa!

sâmbătă, 5 iunie 2010

Regrete,...sauuu nu

Aruncam şi eu niste ocheade pe la altele prin haifaivuri având în vedere că eu nu posed şi nici nu-mi doresc,am zis că mă hrănesc din gloria altora.Eh,şi ete ce constatai: E la mare modă acuma printre piţipoance domnişoare foarte bine educate,de un rafinament ieşit din comun şi foarte inteligente să nu aibă regrete.





P.S.:Promit să revin cu idei

vineri, 4 iunie 2010

M-a cuprins astenia de vară/sfârşit de an şcolar,ceva gen:happy to be single,fortându-mă să fac lucruri nebănuite.Cu poşeta pe umăr si aparatul foto lângă mine am bătut în  lung şi-n lat străzle.Dar  nu toate,doar unele,în care speram eu să mă pot topi odată cu asfaltu'.


Cred că dacă ar auzi Alice m-ar duce la o clinică specializată în probleme neurologice.Dar spre bucuria mea, n-a făcut-o.Pentru că mă iubeşte.Tocmai din motivu'  ăsta a ales să mă scoată  la un shake(fiindcă avea impresia că am o oarecare problema,dar nu o condamn.am şi eu momente când fac pe terapeutu' cu ea,şi mă suportă şi-atunci.deci e okay)


Un shake mare de ciocolată şi un sandwich cu la fel de multe calorii au constituit masa mea de prânz.Asta după ce ţinusem în prealabil cura de slăbire cu străşnicie chiar, o săptămână întreagă.



Sunt echilibrată,zic.Foarte Zen,chiar.

miercuri, 2 iunie 2010

Stand-by,...ca amantă

 (lectură suplimentară)

Da.

sunt în stand by:

trag concluzii,

înjur ,mă gândesc, oftez, mă plâng,

mă consult cu diverse persoane importante şi`ncerc să`mi vad viitorul lângă un cocalar cu bani.nu reuşesc...

o iau de la capăt şi nu văd principiul existenţei după care pot să trăiască fiinţele astea.

Şi anume.Prima întrebare care mi-a venit în minte este ''De ce?'': De ce să fii fericită,tu,ca femeie pentru că eşti undeva acolo în peisaj,de umplutură?De ce să fii fericită doar pentru simplul fapt că eşti folosită?

De fapt,dacă stau să mă gândesc chiar le înţeleg.Da,le înţeleg frustrările şi complexele.Înţeleg până şi faptul că sunt dependente de atenţie(atenţie care se aciuiază în fiinţa unui bărbat de vârsta nu tocmai apropiată) şi că pentru satisfacţii d'astea  se lasă catalogate drept amante si coborâte frumuşel pe o treapta inferioară.

marți, 1 iunie 2010

Bored...Summer it's too far to be touchable

Sunt atât de entuziasmată pentru faptul că în sfârşit scriu  cu un scop în propriul jurnal,incât nici nu am mai început cu ''Dragă Jurnalule'' de frică să nu-mi pierd ideile(tocmai au zburat,dar eh...nu contează atât de mult) şi  încă mai ştiu ce aveam de zis.



Mi-am găsit vocaţia şi anume:mă gândesc serios ca după terminarea facultăţii să trimit CV-ul meu tuturor revistelor de fashion din New York,în speranţa că mă vor chema la un interview pentru postul de asistentă al vreunui editor faimos...


Pe lângă visele astea trebuie să mă simt foarte vinovată  din cauza faptului că m-a cam luat valu' şi  mi-am cam neglijat prietenul în  ultima vreme( ciudat este că începe să nu-mi mai pese-hm,oare e grav?).Cred că încep să mă plictisesc de el.



Mai sunt câteva oribile zile de şcoală...but i'm gonna rock this summer....cu Alice,evident...(câteodată mă întreb cât poate să mă mai suporte fata asta,...adică zău e şi ea fiinţă şi prietenia cu mine o poartă pe cele mai periculoase meandre ale existenţei umane).


Şi deci sperăm să ardem nişte kilograme(şi...nuuuu...nu sunt atât de grasă...nu sunt nici foarte suplă dar nici nu mă rostogolesc ca o mingiuţă....)


Şi-apoi o să ne continuăm veşnicele noastre plimbări de Marţi...


plajăăăăă........visez la un bronz perfect...şi un păr şaten,o siluetă perfectă şi un ten mortal(şi toate astea numai ale mele....ah...iar Alexander nu e în planurile mele!Sîc,sîc!)


marți, 18 mai 2010

Dragă Jurnalule,


Cum în ultimele zile nu s-a întâmplat nimic spectaculos sau ieşit din comun,şi cum te vizitez numa' când am într-adevăr ceva interesant de zis am decis că trebuie să încep să mă las de idei măreţe şi să-mi ocup timpul cu altceva decât ar fi normal la vârsta mea("pentru care un milion de fete ar face moarte de om")


P.S.: The Devil Wears Prada este cea mai tare carte evvăăăăăăărrrr!

sâmbătă, 15 mai 2010

De ce ma port ciudat de la un timp

Dragă Jurnalule,


Stăteam eu aşa frumos şi mă gândeam,cum stă toată lumea şi se gândeşte...Şi am ajuns într-un mod absolutamente incredibil la următoarele concluzii:

1.De ce se trag clopotele?

-De sfoară.(Glumă stupidă de-a lui Alexander la care îmi este practic,şi teoretic imposibil să nu râd)

Şi că tot veni vorba ,...2.constat că râd la orice glumă a lui...fie ea bună sau nesimţită.

Dar astăzi ne-am distrat,am râs,am văzut răţuşte,am vorbit aşa aiurea despre foarte multe chestii drăguţe sau mai puţin drăguţe...

Şi deci închei cu a treia concluzie 3.Sunt foarte foarte foarte îndrăgostită de el.Plutesc pe un norişor mov şi foarte pufos

vineri, 14 mai 2010

Povestea mea

După răsfoirea mai multor bloguri cel puţin interesante mi-am făcut în sfârşit curaj să-mi expun public părerile(nu că m-am ferit până acum, sau ceva...)


Să încep prin a spune că sunt elevă a unui liceu din Constanţa,am 17 ani neîmpliniţi şi îmi face oarecum plăcere să urmăresc blogurile oamenilor care au într-adevăr ceva de spus.


Mă gândesc ca blogul meu să îl dedic în totalitate unei poveşti despre o adolescentă de 16 ani din New York şi despre diferitele ei probleme.