Tu la ce te gândeşti când o vezi?

De-a lundul timpului mulţi şi-au dat cu părerea despre ce anume este atât de atractiv la tabloul lui Da Vinci, La Jiconde (Mona Lisa) . Unii spun că tabloul este atât de controversat datorită faptului că însuşi autorul a declarat-o cea mai reuşită lucrare a sa, iar alţii afirmă că pânza este atât de fascinantă datorită zâmbetului său enigmatic.

Astăzi mă gândeam să îi facem o mică analiză.

Pictată pe un suport din lemn de plop, atmosfera înceţoşată, aparent ireală a tabloului se datorează tehnicii sfumato pe care Da Vinci a folosit-o. După cum observaţi fundalul tabloului este neuniform, adică peisajul pe partea stângă este pictat mai jos tocmai pentru ca, privită dinspre stânga, Gioconda să pară mai mare, mai maiestuoasă.

Adevărate fiind speculaţiile referitoare la orientarea sexuală a lui Da Vinci s-a concluzionat că artistul considera sufletul omenesc cu adevărat iluminat este acela care deţine deopotrivă elemente feminine şi masculine.

Astfel s-au găsit extraordinare similitudini între figura lui Leonardo şi portretul Monei Lisa. Dar lăsând la o parte intenţia pictorului, Gioconda nu a fost nici bărbat, nici femeie. Portretul poartă cu el un subtil mesaj de androginitate. O combinaţie ingenioasă a Zeului fertilităţii masculine Amon şi zeiţa fertilităţii şi frumuseţii feminine Isis. Pictograma acesteia din urmă fiind L'ISA.

Deci îmbinarea celor două AMON şi L'ISA creată printr-o anagramă devine MONA LISA.

Mie îmi place foarte mult, indiferent dacă este bărbat sau femeie, portretul atât de reuşit realizat. Chiar mi-aş dori să văd în realitate pânza de 50 x 80 din Louvre.

Pe tine la ce te duce cu gândul când o priveşti?