duminică, 25 martie 2012

Zăpada de Orhan Pamuk


Cartea, o carte genială despre care am auzit multe dar pe care nu am citit-o, o voi prezenta astăzi. Întâi de toate amintesc faptul că autorul a obţinut Premiul Nobel în anul 2006, motiv care m-a făcut s-o aleg (pe lângă altele) printre primele în lista mea de „Must Read”.

Dragoş Bucurenci, spune pe bookblog.ro:

" Am pierdut un avion, "furat" de cartea asta. E o fictiune semi-politista, semi-romantica pusa in scena intr-un oras de provincie din Turcia contemporana. "Zapada" cade mai usor decat "Ma numesc Rosu", nu e nevoie sa-ti iei concediu ca s-o poti parcurge si are o miza, pana la urma, mult mai actuala.

E un fel foarte agreabil de a te pune la curent cu problematica stranie si dificila cu care se confrunta astazi cei mai orientali dintre europeni. "Nu suntem prosti, suntem doar saraci!", striga exasperat Occidentului generic si surd un tanar islamist cu rol pasager in carte. Un strigat de lupta in care se regasesc multe dintre ghettourile Romaniei de astazi."

În recenzia de pe ce-am-mai-citit.blogspot.com regăsim fragmentul următor, fragment care mi s-a părut reprezentativ pentru acţiunea cărţii.

"Ka, un poet şi ziarist turc trăitor de mai mulţi ani în Germania, revine în ţara de baştină nu se ştie exact de ce (dar... cherchez la femme!) şi ajunge la Kars, un oraş de provincie din nord-estul Anatoliei, unde se declanşase o adevărată epidemie a sinuciderilor printre tinerele musulmane care refuzau să renunţe la broboada islamică. Începută iniţial ca o anchetă jurnalistică a sinuciderilor, şederea lui Ka în oraş se transformă într-o serie de întâlniri cu vechi cunoscuţi, cum ar fi Muhtar, prieten din tinereţe, el însuşi poet fără succes, Ipek, fosta lui soţie, Kadife, sora lui Ipek etc., dar şi persoane pe care le cunoaşte abia atunci, tineri elevi de liceu cu simpatii islamiste sau temutul Lacivert, militant islamic căutat de autorităţi pentru presupuse asasinate. Peste toate astea cade o ninsoare cumplită care nu încetează trei zile şi care, pe lângă că acoperă întreg oraşul, îi mai taie şi legăturile cu restul lumii."

Despre autor, mai putem spune că:

Orhan Pamuk (n. 1952) este cel mai cunoscut şi, totodată, cel mai controversat scriitor turc contemporan, asumat de întreaga Europă ca una dintre cele mai valoroase şi originale voci ale ultimilor ani. Născut la Istanbul, Pamuk a urmat studii de arhitectură la Universitatea Tehnică din oraşul natal, abandonate ulterior; în 1976 a absolvit Institutul de Jurnalistică al aceleiaşi universităţi. Din 1974 s-a consacrat aproape în întregime scrisului, după ce, o vreme, cochetase cu pictura.

Opera sa, elogiată cu entuziasm de critici şi tradusă în peste 45 de limbi, cuprinde romane — printre care Beyaz Kale (Fortăreaţa albă, 1985), Kara Kitap (Cartea neagră, 1990), Yeni Hayat (Viaţa cea nouă, 1994), Benim Adım Kırmızı (Mă numesc Roşu, 1998), Kar (Zăpada, 2002) — şi un volum de memorii dedicat Istanbulului. Recunoaşterea internaţională s-a concretizat şi într-o pleiadă de premii prestigioase, precum: The Independent Award for Foreign Fiction, Prix de la Découverte Européenne, Prix du Meilleur Livre Étranger, International Impac Dublin Literary Award, Prix Médicis Étranger, Friedenspreis ş.a. “

The New York Times Book Review spune că „O nouă stea s-a ivit la Răsărit: Orhan Pamuk.“

Aşa că, dacă v-a atras atenţia cartea prezentată, aştept părerile voastre!

miercuri, 21 martie 2012

Activi în Europa

Am fost ieri la un curs de formare foarte drăguţ, plin de exerciţii interactive şi chestiuţe simpatice, susţinut de Daniela Tudor şi de Micky (Adriana).

Cursul a ţinut 6 ore cu pauze de 10 minuţele...chiar dacă pare mult sau obositor, nu a fost. A fost foarte plăcut şi foarte distractiv.

Am avut "joculeţe" în echipă şi de introspecţie, de testare a încrederii în sine şi tot felul de activităţi de genul acesta care au alternat cu prezentări şi explicaţii privitoare la diverse teme abordate în curs: comunicare, feedback, cunoaştere de sine, încredere, etc.

Am aflat că Imaginea de Sine este Stima de sine + Acceptarea de sine + Încrederea în propria persoană.

Cu ocazia aceasta ne-a fost pusă la încercare încrederea în noi printr-un exerciţiu foarte interesant de recunoaştere publică a punctelor forte şi a celor slabe. De unde am aflat că punctele slabe ne aparţin, dar NU ne definesc.

Apoi, am învăţat că sunt 9 paşi prin care îţi recapeţi încrederea în tine şi că există 2 feluri de feedback. (de tip sandwich şi cel profesional)


Am încheiat prin a învăţa cum să privim în spatele unor informaţii oferite de interlocutor şi am completat Fereastra deschisă a lui Johari.

joi, 15 martie 2012

Tablourile lui Fidelman - Bernard Malamud


Săptămâna aceasta vorbim despre Tablourile lui Fidelman... carte care, deşi sună pompos mie-mi place tare mult.

Cei de la libris.ro o descriu astfel:

" Din Bronx,Arthur Fidelman calatoreste in Italia ca sa studieze arta,dar se trezeste fata-n fata cu toate dezastrele pe care viata i le-a rezervat.Aici,in Italia,sunt femei care il seduc...aici de afla incomparabilul Susskind,un vanzator evreu de obiecte de cult,care il jefuieste...aici are loc planul abject care-l transforma intr-un raufacator...aici se gaseste si suferinta care face din el,in cele din urma,un barbat adevarat.
Cele sase aventuri diferite ale lui Fidelman alcatuiesc un roman picaresc,minunat scris si plin de umor.Cartea Tablourile lui Fidelman este un portret contemporan al artistului,un studiu rprovocator si revelator al spiritului crator,dar,in acelasi timp,si un portret al ratarilor,victoriilor si al ironiei specifice vremurilor noastre. "

Cei de la bookblog.ro au făcut recenzia asta, de unde concluzionăm că:

Pe lângă seriozitatea acestor teme, Tablourile lui Fidelman este şi plină de umor, un comic de limbaj ce se manifestă prin disproporţii, prin contrastul dintre aparenţă şi esenţă. În fond, este destul de neobişnuit să auzi un "peşte" vorbind de Jackson Pollock sau influenţa pop-art-ului asupra evoluţiei artei contemporane.

De asemenea, referinţe foarte bune are şi din partea The Times Literary Supplement şi Sunday Times:

“Un roman deosebit de amuzant despre un artist în căutarea sinelui…” The Times Literary Supplement

“O carte încântătoare, a unui autor care dovedeşte o bună cunoaştere a timpului în care trăielte… Fidelman este un adevărat erou, iar romanul este antrenant, de multe ori hilar” Sunday Times

Această carte o puteţi cumpăra de aici sau de aici .



Lectură plăcută! Şi, după ce o citiţi(sau dacă aţi citit-o), aştept părerile voastre!


duminică, 11 martie 2012

Munca mea










Aşa cum am promis, am să public nişte poze din cele vreo 300 făcute zilele acestea pentru proiect. Proiect despre care am amintit doar trecător.


Dar, acum vă pot spune câte ceva despre el: este organizat cu ocazia zilei Francofoniei, pe 20 martie...iar tema propri
u-zisă este "Les dix mots pour la °Francophinie° ". Aşa că, am găsit
corespondentul fiecărui cuvânt într-o poză făcută de noi, cu propriul nostru model.




Acestea sunt numai câteva făcute de mine şi promit că voi mai adăuga imediat ce le voi avea pe toate.

Ah, şi... nu sunt modificate. Nu am apucat:D

joi, 8 martie 2012

Azi, nu-s femeie.

Astăzi nu sunt nici domnişoară, cu atât mai mult doamnă, nu-s nici femeie, nici fată, nici nimic ce face parte din câmpul ăsta lexical al feminităţii. Astăzi am fost o pseudo-chestie care, nebucurându-se de plăcerea Zilei Femeii, a stat şi-a muncit ca o vită la jug.


Aşa că, ...pentru mine nu a existat 8 martie decât ca zi de MAI multă muncă. Deci, nu am fost nici să "mă" sărbătoresc cu fetele pe la vreun suc, ori să mă înfrumuseţez cine-ştie-pe-unde. Nici măcar nu mi-am permis luxul de a-mi odihni ori dezmierda sufletul.


Astfel, mă declar bărbată zilele astea ca să pot termina muuultele chestii pe care le am de făcut...

Am să vă arăt rezultatele proiectului "Francophonie", proiect care-mi stresează zilele...dar pe care sper să-l organizez aşa cum îmi doresc.

joi, 1 martie 2012

Pânza de păianjen de Cella Serghi


Următoarea carte proprusă spre "disecţie" este "Pânza de păianjen" a Cellei Serghi. Prin urmare, am căutat, m-am documentat şi am găsit diverse păreri despre această carte.


Cei de la SerialReaders recomandă această carte în felul următor:


¨¨Interpreta deosebita a sufletului feminin, personajele sale au gasit o larga audienta în rândul publicului. Mai toate eroinele au un destin tulburator si captivant, sunt firi complexe, parcurg drumuri deosebite în afirmarea lor sociala. Dupa cum apreciaza critica literara, “ceea ce confera originalitate scrisului Cellei Serghi este viziunea realista a cartilor sale”.


Romanul Panza de paianjan a aparut cu o banderola pe care scria: “Liviu Rebreanu, Camil Petrescu si Mihail Sebastian au recomandat Editurii acest roman”. (Constanta Calinescu)¨¨


De asemenea, Ramona a scris câteva citate din carte :


1. “Tu ai atata sensibilitate ! Nu-ntelegi ca merita sa traiesti pentru ca sa vezi cum cad frunzele si cum apar mugurii, pentru o zi in care e soare, pentru alta in care ploua ?”

2. “Intre privirile si buzele lor nu mai era loc pentru nici o intrebare, nici un gand, nici o teama. Toata viata am aspirat sa iubesc o fiinta cu o dragoste absoluta, echivaland cu credinta care transcende ratiunea din care s-a nascut si care exista apoi din propria ei viata. Actul dragostei nu devine un deliciu senzual, ci un extaz, care face sa dispara diferenta intre doua fiinte. Amantii care cunosc asta intalnesc echivalentul mortii si al poeziei. ”

3. “Sunt fericit, Voica .” ” Ce inseamna sa fii fericit, Victor ?” ”Sa fiu cu tine. Sa mi se para ca tot ce ma inconjoara esti tu, este al nostru. Sa vrei sa imparti toate emotiile si bucuriile si toate lacrimile cu iubita ta… sa nu vrei sa vezi fara ea o picatura de ploaie, pe o frunza. Sa nu vrei sa simti sub talpile goale roua diminetii, infiorarea amurgului…”

4. “Frumoase clipe !” ”Da, sunt clipe care te despagubesc de toate infrangerile si te fac sa vezi ca viata e totusi frumoasa !”


De altfel, Dianora crede despre cartea de azi că este foarte specială:

"Un roman ce nu seamană cu nimic din proza noastră interbelică. Poate doar se resimt mici influenţe. Influenţe ale lui Camil Petrescu, Mihail Sebastian sau Rebreanu. Cert este că în final, Cella a dat României o mică capodoperă care la ora actuală este încă acoperită de negura uitarii.


Citeşte mai mult: http://www.dianora.ro/2008/08/panza-de-paianjen-de-cella-serghi.html "


Dragii mei, promit să fac eu însămi o recenzie a acestei cărţi. Dar până atunci, aş vrea tare mult să ştiu care este părerea voatră despre această carte.


1 martie


La mulţi ani, dragele mele! O primăvară frumoasă şi călduroasă vă doresc.